Lectii

Tot mai des aud oameni coplesiti de probleme, oameni pe care viata incepe sa-i invete.  Nu mai face fata cu banii, e prea mult.. Plateste rate de 1300 de lei; castiga 1500.  Altcineva s-a imbolnavit si sta in pat de o luna.  Nu mai zic de multitudinea de oameni care imi spun ca “nu exista prieteni adevarati” , ca “au fost tradati”  , lucru despre care am mai discutat .   Raspunsul meu e simplu, pentru fiecare . Viata nu se invata doar din carti si de la televizor. Nici macar experienta altora nu ajunge, pentru ca cele mai pretioase lectii sunt alea care le inveti pe pielea ta si cu cat mai grea e problema, cu atat mai valoroasa e lectia. O problema in plus tot timpul  inseamna 10  neuroni in plus.

De fiecare data trebuie sa fie ceva bun intr-o situatie nebuna.

Eu am timp.

Imi amintesc reclama aia care spunea ceva de genul “exista o varsta la care ai timp si n-ai bani (aici arata un student)  si o varsta la care ai bani si n-ai timp” .   Ma intalnesc tot timpul cu oameni care au agende groase, pline de programari, oameni cu care daca vreau sa ma intalnesc trebuie sa-mi fac programare cu cateva zile inainte sa imi acorde maxim o ora maxim, intre doua intalniri de-ale lui.  Nu spun ca oamenii de genul asta nu sunt ocupati, si ca e doar o fatada, insa…

De cele mai multe ori, “n-am timp” asta e doar o iluzie, o parere care ne-am format-o si pe care ne place s-o credem.  Bineinteles ca oamenii sunt ocupati, au responsabilitati si am avut si eu perioade de genul ala.  Imi placea sa fiu ocupat, pana a inceput sa nu-mi mai placa. De ce? Simplu. Ajungem iar la vesnica tema de dezbatere.. prietenii si relatiile.    Nu mi-a mai placut sa fiu ocupat pentru ca pe cat de important ma facea sa ma simt toata imaginea asta de om ocupat, pe atat imi dadeam seama ca e nasol sa fii important, sa te crezi important.  Intr-o zi, mi-am luat agenda, mi-am taiat de pe ea toate programarile si am zis GATA.  Adio viata scrisa in agenda, mai lasam lucrurile sa se intample si de la sine,  mai invatam sa fim si spontani.  In momentul in care am renuntat la conceptia asta despre mine ca as fi ocupat, deodata n-am mai fost ocupat. Am inceput sa am timp de prieteni, de Dumnezeu, de scoala, de munca, de tot..

In momentul de fata studiez la 2 facultati si lucrez. Ma mai ocup si de blogul asta, dar nu-mi aduc aminte cand a fost ultima oara cand m-a sunat cineva sa iesim in oras si sa zic NU pentru ca n-am timp..

Eu am timp.

Investitii… din nou

Ieri am primit un telefon care m-a amuzat. Un vechi prieten de-al meu m-a sunat sa-i imprumut niste bani. Nimic neobisnit. Cand mi-a zis de bani, deja calculam in mintea mea cam cat as putea sa-i imprumut, pentru ca asta fac prietenii, se ajuta intrei ei. Il intreb cati vrea si imi raspunde: 5000 de euro.  M-a bufnit rasul. 

Cand am fost acasa tata imi zicea ca  pana sa mearga in armata el avea pusi deoparte bani pentru avans la apartament. 11000 de lei.  Tot 20-21 de ani avea pe atunci.  Eu nu-s in stare sa pun atatia bani deoparte, pentru ca nu-s invatat. Insa, ca sa se duca banii pe ceva util, m-am gandit ca in anul care vine sa fac o investitie mai consistenta.  Banii oricum se duc, ori ca ii dai pe o rata, ori ca mergi in vacanta, ori ca ii pui deoparte, ori ca pur si simplu ii bei, tot ii cheltui, insa, daca tot ii cheltui, e bine sa se vada ceva in urma banilor.  E nasol sa vezi ca din salariu jumatate pleaca pe chirie, un sfert merg pe mancare si facturi, si tu ramai cu un sfert.  Cu toate astea, daca investesti sfertul ala in ceva mai vizibil, ceva de care sa te bucuri, parca incepe sa prinda culori realitatea. 

Lucrurile astea mi le spun mie in primul rand, pentru ca viata mea e in campanie electorala, si am inceput sa-mi fac proiecte pentru anul care vine. Incerc sa-mi creez o directie si mai buna.  Sunt multumitor pentru ce am, insa incerc sa fiu tot mai eficient.

PS: Cand am zis sa investesti in ceva vizibil, nu m-am referit neaparat la ceva material.  Un revelion la Pojorita unde sa fii la gramada cu prietenii cei mai buni cu care sa te distrezi, e o invstitie buna.  Sa investesti in prieteni, in relatii, in tine, mai mult decat in case si masini, tot timpul reprezinta o investitie vizibila, cea mai buna investitie.

Gramaticeste vorbind

Ieri, am intrat pe un site pe unde mai activam din cand in cand sa vad ce articole au mai scris membrii siteului.  Bineinteles, plin de articole copy-paste, plin de articole tipice despre “dragoste” imbracate in expresii complicate construite de analfabeti parca. Nu comentez continutul ca n-am pretentii de acolo.  Ei bine, intr-adevar, continutul era cam sarac, dar macar gramatica era oribila.  Asa ca am scris si eu un articol acolo ca sa fiu in trend:

“Slabut cu limba romaneste pe saite. Neapucam s-a scrim articoluri sii avem pretentiia sa suntem apreciati sii s-a loam numai note bune si calificative pozitivi dar noi nu stie sa scrie romaneste. Mai bine neam uita pe niste manualuri de clasa apatr-a sa anvatam s-a vorbeste sii sa scriiem croect. Nu seaplica l-a toti bineanteles.”

Printre comentarii, cineva a facut o remarca ce m-a pus pe ganduri:  ” regret ca trebuie sa-ti zic dar si tu ai greseli ! “     Nu contrazicem, ca nu-i frumos.

Mesajul e unul educativ:  Nu mai aruncati cu cerneala la nimereala pe hartie, ca exista reguli! Daca nu stii sa scrii, da, esti in cel mai bun caz semianalfabet, insa e remediabil.   

6 cai.

imagine preluata de pe www.routeoneforlife.com

Miroase a respect

De fiecare data mi-e greu sa scriu un articol dupa ce ma intorc din Suceava.  E deprimant drumul inapoi, pentru ca de fiecare data simt ca las ceva acolo. Invat sa fiu rece, sa nu mai simt asa mult, sa nu mi se mai faca dor, sa nu-mi mai pese asa mult, si tot e deprimant drumul incoace.   Insa, revenind la partea frumoasa, am ales sa merg cu autocarul, nu neaparat pentru pret ci in primul rand pentru serviciile de inalta clasa. Asa cum apreciez Emagul cand e vorba de servicii si produse IT, la fel apreciez Tarsinul cand e vorba de transport. E una din putinele companii careia n-am ce sa-i reprosez. Nenea soferul s-a purtat ireprosabil, tanti de la secretariat mi-a raspuns la telefon si la 9 seara si m-a ajutat cu informatii, autocarul a fost misto, filme tot drumul, si bilet ieftin.    Nu-i un articol platit sa fac reclama, insa, cum stiu sa critic o companie care nu-si face treaba, vreau sa apreciez pe cei care isi fac bine treaba.

Pe drum incolo am nimerit cu o gaşca de muncitori. Pentru prima data, un miros de transpiratie, imbibat cu praf si haine murdare nu mi-a produs repulsie, ci dimpotriva, respect.  De ce respect? Pentru ca respect munca. Stiu ce inseamna sa lucrezi o saptamana pe santier, sa dormi intr-o baraca unde n-ai dus. Ai un singur robinet, afara, cu apa rece, de care nu te poti bucura din plin ca afara sunt 5 grade. N-ai nici masina de spalat cu tine sa-ti miroase hainele a Lenor, si stii bine ca daca incerci sa combini parfumul cu transpiratia o cam dai in bara. 

Pe oamenii astia ii respect.  Transpiratia lor miroase a munca in conditii grele, nu a lene si alienare totala fata de sapun.

*** Sunt printre noi… ***

 

Nu mai știu pe ce blog se punea întrebarea “ce te face fericit?” la care un număr destul de mare – din câte țin io minte – a răspuns, printre altele, că lucurile mici, mărunte. Eu mă număr printre persoanele care au răspuns astfel. Sigur, pentru unii par obișnuite, insignifiante, fără prea mare valoare sau chiar deloc.

În cazul meu, un zâmbet sincer fără dinți al unui copilaș de nici 2 ani, plecatul cu maică-mea spre serviciul fiecăruia (“plimbare” care durează cre’ că maxim 10 minute), papagalul care mă gâdilă când îmi ciugulește șuvițele mai lungi (mda, emo hair) sau când se suie în capu’ meu, toate lucrurile astea îmi înseninează ziua, mă binedispun.

Totuși, nu vi se-ntâmplă ca de multe ori când te bucuri de o chestie măruntă (ca una din cele enumerate mai sus) și vrei să-i spui cuiva apropiat (care nu este într-un mood prost), acesta în loc să-ți zică măcar un “hehe” dezinteresat, îți trântește una de-ți piere tot chefu’?

Io sincer nu-nțeleg cum unii au un asemenea talent în a “ucide” bucuria cuiva – fie ea cât de “banală”…

Il Colaholico

Să scriem la Artişti

Am fost azi dimineaţă pe la metrou Unirii unde am căstcat gura( sinonim pentru asistat) la montarea unei scene. What for? Teatru, muzică şi dans. Au fost mulţi alţii care au căscat gurile alături de mine, dar ce m-a frapat pe mine a fost reacţia majorităţii.

“Tare fraţilor”

Puţini au trecut indiferenţi pe-acolo. Şi atunci mi-am adus aminte de un om care mie mi-e tare drag şi pe care-l citesc cu şi mai mare drag, Dan Puric. Spunea el de românul care nu trăişte în istorie ci în veac, daţi-mi voie să spun: Românul, da, Românul care sfideză criză economică, gerul de-ţi urcă pisicile la motorul maşinii, criza alimentară în care intrăm, Românul care sfidează istoria şi alege frumosul, alege arta, alege să creeze sau să sprijine creaţia.

Românul Ionuţ şi alţi “Românul”, că de, doar scriu pe blogul lui. Cu astfel de “Românul” a supravieţuit România, deşi în 20 de ani nu a suportat schimbări de esenţă, dar aşa a rămas România în picioare, alegând să trăiască în veac, nu în istorie. Încă o enigmă pentru mine, veacul ăsta.

Ei, dar am şi ieşit din metrou. La gura metroului, unde cei de la teatrul Masca descărcau continuu alte ustensile pentru spectacolul în subteran, chiar sub picioarele mele, m-am chinuit să citesc ceva scris invers. Un mesaj de la S.P.E.R. pentru cei care fac discriminare cu rromii. Şi uite-aşa toţi Românii care erau alături de mine au uitat de arta de sub pământ şi au devenit românii stăpâniţi de un defetism incurabil. Am revenit în istorie, dar scriu despre artiştii şi pentru artiştii care încă mai calcă în veac.

Delia Filip

Ma duc, ca-s tanar

Gata, ca sa nu existe nici un fel de comentariu, fac oficiala excursia mea in Suceava. Trei zile am sa fiu pe acolo si daca nu va sun, inseamna ca nu-mi sunteti prieteni adevarati si nu vreau sa-mi fac timp pentru voi, desi as putea. Eu de cand am plecat in Bucuresti m-am ajuns, ma cred mare inspector, mare blogger, mare student, si nu mai bag in seama pe oricine. Sunt prea smecher pentru oamenii de rand.  Glumesc, evident ) Ideea e sa nu va sfiiti sa ma trageti de maneca in timpul in care ma invart pe acolo.   

Delia va avea un guest-post sambata, iar Colaholicu  luni.  Sa comentati.

Hotii de buzunare… Cum??

Zilele trecute mi-a atras atentia un mesaj de pe twitter al politiei din bucuresti.  Un hot de buzunare prins.  M-a bufnit rasul, si nu pentru ca n-as fi apreciat actiunea politiei. Am vazut deseori campanii organizate de politia romana prin care eram motivati sa nu incurajam cersetoria sau prin care sa nu stam nepasatori cand apare cate-un furacios de-asta. 

 La treaba cu furaciosii am ramas putin pe ganduri. Adica, eu, cand vad un hot de buzunare, sa merg sa ma iau de el. In Suceava, as fi avut curaj, acolo e casa mea si nu ma tem de cate unu de-asta, insa in Bucuresti, situatia se schimba putin.  De ce? E simplu si stim cu toti. Ei umbla doar in gasti, te iei de unu, te iei de toti, lumea e pasiva si nu se baga, baietasii umbla cu cutitele, cu andrelele, cu lamele si incearca sa te bagi pentru altul, sa vezi cum ramai cu metale infipte in tine.  Acasa, aveam vecini de-astia colorati care aveau pe cartea de munca scris “hot de buzunare”, si nu de putine ori a trebuit sa ma bat cu ei, pentru ca ei erau smecheri si se luau de toata lumea. Veneam acasa tarziu, ei pe strada, se luau de mine, eu nu lasam capul in jos, si normal, iesea cu bataie. De aia nu mi-era frica.  Ne bateam asa, mai cu respect, ca doar eram vecini. Nu scotea nimeni cutitul, nimeni cu lantu, asa, o bataie de-aia prieteneasca numai din pumni si picioare.    Nu-i valabil in capitala. Nu de putine ori oameni care au avut curajul sa se bage, si pentru care am tot respectul, s-au trezit cu andreaua sau cutitul infipt in picior, sau cu urme de lama pe fata lui.  Inca n-am avut ocazia sa asist la situatii de-astea pentru ca nu prea circul cu tramvaiul sau cu ratbul, insa, daca vad, ce fac? Ma bag, nu ma bag? Daca se baga la portofelul meu? Clar ca ripostez si in concluzie clar mi-o iau, nu? Ca spre diferenta de hotii astia, noi, astia mai albi la fata nu prea avem cojones, si am sa ma bat singur cu ei… Daca nu ma bag, atunci nu mai scapam niciodata de ei. Nu-mi ziceti de mijloace impaciuitoare, de a rezolva cu frumosul, ca sunteti idioti daca aveti impresia ca se poate. Daca sun la politie fara sa fac ceva pe moment, cu traficul din capitala, pana apare un echipaj, astia is dusi de mult.    Deci, ce fac? Voi ce faceti?  Cum??

imagine preluata de pe www.lideruldeopinie.ro

Doar spectator

Un radio pornit. Cineva vorbeste la telefon. Se aud zgomotele a 2 tastaturi. Alte doua persoane vorbesc. Intra cineva si cere o adeverinta. Se aud masini de afara. O ambulanta. Se aude si zgomotul din otelarie. Usi trantite de curent pe coridor. Acum un autobuz afara. Cineva se plange. In loc de consolare primeste ignoranta. Si eu ignor. Orice plangere nu-i altceva decat un zgomot de fundal, ca toate celelalte. Muzica veche la radio. Candva, cineva a muncit mult pentru piesele alea care nu-mi plac. Oare ce-or face acum? Acum trece un camion. Il aud cum incetineste.  E un semafor in apropiere. Astept pauza de 9. Apoi cea de 10, 11, pauza de masa, pauza de 2, 3 apoi la 4:15 plec. Nu stiu unde, dar plec.
Mi-am luat cu mine portofelul, doua telefoane, cheile, un pachet de servetele – nu sunt racit, dar e bine sa fie acolo – , intr-un buzunar am un bon. Am platit o factura.  La serviciu amestec lucrurile pe birou. Aici am un computer, un calculator mic, biblia,  alte 2 carti, 3 reviste, pixuri,  markere, un foarfec, o rola de scoci. Telefonul fix. Suna. Ridic receptorul, si celalalt inchide.  Pe peretii biroului am lipite orarele de la facultate, un calendar-agenda, o lista cu numere de telefoane si un portret. Portretul facut de Ioana imi tine loc de oglinda. Parca arata mai bine decat arat eu in realitate. Otelaria se aude mai tare. Imi lipesc palmele de obraji si incep sa gandesc. Nu pot sa stau degeaba, trebuie sa ma gandesc. Toata lumea o face. Suna telefonul iar. A gresit numarul.  Nu reusesc sa-mi dau seama daca totul alearga in jurul meu, sau daca pur si simplu s-a oprit.  Acum sunt doar spectator..

M-am saturat de criza!!

Titluri de ziare, telefoane, discutii, statusuri, statistici, stiri, reportaje, documentare – toate despre criza. Eu unu nu simt criza decat in panica celor din jur. Tare curios is cum s-a ajuns aici. Cum e de asteptat, se va termina si criza asta. Apoi, iar reportaje, titluri de ziare, discutii, statistici despre efectele ei, pagubele ei, eventualele avantaje poate.
Eu nici nu stiu la ce se refera cei care vorbesc despre criza. Unii zic ca ar fi vorba de surplus de produse si servicii. Tare is curios de ce nu mai scad din preturi ca sa vanda ? Pentru ca asta inseamna economie de piata. Cand nevoia de pe piata scade, scazi si pretul, pentru a creste vanzarile. Nu vad nici o scadere de preturi, deci nu cred in varianta surplusului. Altii sustin faptul ca nu mai exista lichiditati. In America ? Poate. Nu stiu ce-i acolo. In Romania ? Unde au disparut toate lichiditatile produse in ultima jumatate de deceniu ? Pe data de 1 iulie 2005 in Romania s-a schimbat formatul banilor. S-au taiat 4 zerouri, si toti banii vechi au trebuit schimbati, asta inseamna ca au trecut toate lichiditatile prin evidenta fondului monetar national, si prin aceasta schimbare s-a rezolvat si o parte din problema inflatiei. In nici 4 ani s-au facut disparute toate lichiditatile ? Eu nu cred nici varianta asta. Altii zic ca aceasta criza ar avea cauza si in racirea tot mai evidenta a relatiilor dintre principalul furnizor de gaze naturale si Europa. In tara noastra Rusia ne asigura 30% din necesarul de gaze naturale. Restul le avem din productia interna, insa, pretul gazului creste de 3-4 ori pe an pentru ca rusii il scumpesc. De ce scumpeste si al nostru ? N-am idee, oricum nu cred ca e vina rusilor pentru criza asta. Pretul combustibilului a crescut considerabil in ultimii 2 ani, conform pretului stabilit in SUA. In Romania pretul a crescut cat l-au ridicat americanii, insa cand acestia l-au injumatatit, la noi a scazut cu 0,5%. Anul acesta s-au anuntat din nou scumpiri de gaze, de energie electrica, de combustibil, de alimente, etc, cu peste 30%. Am facut un calcul intr-o zi si am ajuns la concluzia ca platim dari statului de cel putin 75% din venitul muncit. Da, 75% din banii nostri intra la « bugetul de stat ». Cu cei 25% ramasi poate reusim sa convingem bancile ca vom fi capabili sa achitam un potential imprumut pentru ca am ramas restanti cu intretinerea si ne da afara din apartament daca nu achitam. Incercam sa ne agatam de orice ca sa credem ca vine sfarsitul, si ne legam de pasapoarte, buletine, presedinti, si ii invinuim de Antichristm si parca inteleg mai bine cuvintele alea apocaliptice care spun ca oamenii se duceau si spuneau muntilor « cadeti peste noi », insa acestia nu cadeau. Pana in prezent am numarat din titlurile ziarelor de anul acesta 4 sinucideri la metrou, 3 tineri si un batran. O alta situatie care mi-a ramas in memorie – o mama care s-a aruncat cu copilul in brate de la etaj. Nu am o evidenta a tuturor sinuciderilor, insa rata lor creste considerabil. Oamenii sunt din ce in ce mai disperati. E criza si de medicamente. Un prieten de-al meu e asistent medical la sectia de terapie intensiva. Singurele calmante care le capata oamenii aia pe jumatate morti sunt clasicele fiole de algocalmin. El are salariu de 640 de lei intr-un oras unde chiria la internat e 300 de lei, transportul in comun pe toate liniile depasteste 70 de lei, iar cu restul de bani trebuie sa-si cumpere mancare. Eu il incurajez, sa stranga bani sa-si ia casa. In conditiile astea, daca face ceva foame vreo 4-500 de ani si reuseste sa puna deoparte cate 50 de lei pe luna – are sanse la o garsoniera confort 3 cu toaleta si dus in spatele blocului, la comun evident.
Eu unu nu-mi fac griji. Trece si criza asta. Poate vine razboiul dupa. Trece si razboiul, si poate vine inca o epoca glaciara in care in vreo 50 de miliarde de ani din pietre se vor face maimute si apoi oameni (ha !). Eu de foame inca n-am murit si nici n-am sa mor, in ploaie am dormit o singura data, ca am pierdut trenul si am dormit in gara – (nu ca n-as fi avut o casa) iar haine pe mine inca am. Ii drept ca printre « Mike », « Dulce Cabanna « si « Adibas » se mai ascunde si cate o valoroasa piesa vestimentara achizitionata in perioada de reduceri de la SH. Eu ma simt bine in ele. Daca vrea statul sa-mi ia si aia 25% care mi i-a mai lasat – tin sa-l anunt ca de foame tot n-am sa mor. Vin ciorile cu gogosi ? Nu stiu. Da eu de foame n-am sa mor. Criza, necriza, razboi, pace, accidente nucleare, orice ar veni, ceea ce face viata frumoasa n-are legatura cu banii.Pe patul de moarte nimeni n-are regrete financiare, ci singurele regrete sunt familiale, relationale, sociale, care tin de sentimente si de relatiile cu cei din jur. Eu nu vreau sa ajung la 115 ani si sa zic Doamne mai da-mi o zi pentru ca pana acum am alergat doar dupa bani si n-am avut timp de familie, de prieteni, si nici macar de Tine. Nu vreau sa fac scoala 25 de ani, sa muncesc inca 45, singurul meu scop din viata sa fie acela de a-mi permite sa cumpar medicamente cand am sa fiu pensionar, ca de la atata stres financiar sigur voi avea nevoie de o duzina de medicamente. Prefer sa muncesc 45 de ani fara sa-mi fac din scopul vietii mele banii, fara sa ma stresez din cauza lor si sa am parte de 2 fiole de algocamin la batranete si dupa ele sa mor. Is buni banii cand ii folosesc, insa, de multe ori banii costa prea mult.
Eu ma confrunt cu o altfel de criza. Insa nu o criza financiara, ci una sociala, o criza de timp liber, criza de sentimente, criza de relatii, criza de prieteni, criza de Dumnezeu. Nu mai vreau criza !! Vreau sa am timp de Dumnezeu, de prieteni, sa am timp liber in care sa pot sa cant, sa tip, sa alerg, ies in oras, sa privesc copacii, sa ascult vantul, sa scriu. Nu mai vreau criza ! De azi imi propun sa ies din criza. Si daca muncesc 10 ore, si inca 2 is pe drum, dorm inca 8 ca sa pot munci, asta inseamna ca imi mai raman inca 4 ore pe zi sa ies din criza. Cand imi fac mancare, vreau sa vorbesc cu cineva din bucatarie, cand cant la chitara, vreau sa trezesc tot etajul sa ma auda ca is in stare sa cant si dupa atatea ore de munca. N-am masina, dar am metrou, n-am bani de icre negre, dar oricum, tin mai de foame cartofii prajiti; n-am un apartament gol, insa am o camera plina. N-am bani sa ma duc in Dubai, da pot sa ies seara sa alerg pe langa Lacul Morii, n-am vazut niciodata Parisul, da nu-i nimic, il vad eu pe Google; n-am 500 de prieteni bogati, da nu-i bai, am colegi de munca, am frati, am parinti, si ei nu profita de pe urma muncii mele si ma ajuta mai mult decat m-ar ajuta toti aia 500 de prieteni bogati, si, toate la un loc nu fac cat face ca am pe Dumnezeu de partea mea. Eu unu nu mai vreau criza. Trimiteti crizele inapoi si bucurati-va de ciorile cu gogosi in cioc de care ma bucur si eu! Adevarata viata nu se opreste cand vine criza, ci abia atunci isi dovedeste valoarea!

Ionut Andrisan

Verb

Eu? Te iubesc.. sau te-am iubit
Nu te iubesc.. nu te urasc
Te vad, dar parca ai murit
Nu te cunosc cand te privesc

Eram copil si te iubeam
Erai copil, dar nu stiai
Cresteam si inca te doream
Cresteai dar parca nu vedeai

Nu te iubesc.. nu te urasc
Nu te cunosc cand te privesc
Sau te iubesc? Nu… Te-am iubit
Acum existi… dar ai murit

Eram copil si te doream
Erai copil.. nu ma vedeai
Cresteam .. si parca… te iubeam
Cresteai… dar parca… nu stiai

Te vad dar parca ai murit
Iubesc? Nu stiu… dar te-am iubit
Nu te cunosc cand te privesc
Nu te iubesc? .. nu te urasc..

Eram copil si te stiam
Erai copil..dar nu doreai
Cresteam si mai mult te iubeam
Cresteai.. dar tot nu ma vedeai

Eu te cunosc cand te privesc
Nu te mai vad si n-ai murit
Eu te iubesc, nu te urasc
Da! Te iubesc.. si te-am iubit.

Ionut Andrisan

N-am inspiratie

N-am inspiratie, lipseste inima din care scriu
A mai ramas doar un loc gol in pieptul meu
Mi-e dor sa mor, sa vad cum e sa fiu mai mort de-atat
N-am inspiratie, lipseste inima, caci a murit

N-am inspiratie, mi-e dor sa mor, sa caut inima pierduta
S-o tin in brate, s-o apas in piept si sa invii
Mi-e dor sa-nvii, cu inima din care scriu – gasita
N-am inspiratie, caci ai murit si nu vrei sa mai vii…

Ionut Andrisan

Congelare fericita!

…(gandind cu ani in urma)…

Azi a nins. Nu-mi vine sa cred cand ma gandesc ca ieri erau 7 grade. M-am bucurat ca vine inapoi primavara…… Da de unde…….. Iarna asta a fost cea mai urata iarna din toate cate au fost. A fost zapada cate 2-3 zile, dupa care 2 saptamani s-a topit si a fost numai noroi si frig. Dupa ce se topea, cand m-am bucurat ca vine primavara, iar a nins, si tot asa a tinut-o toata “iarna”. Insa de data asta a fost prea de tot. M-am imbracat sa merg la munca, asa ca pentru 7 grade si dupa 2 ore de munca nu-mi mai simteam nici mainile, nici picioarele si trebuia sa ma uit in oglinda sa vad daca mi se mai vede fata de vanata ce era de la frig. Cred ca am uitat sa citesc un minus la termometru. Nu puteam sa cred iar a inceput sa ninga. De suparare am gasit vinovatii: meteorologii. Ei au zis ca se incalzeste. Sunt niste mincinosi. Din cauza lor indur frigul. Ajung acasa. Aleile sunt pline de troiene si nu pot sa ajung decat pana la lopata, ca raman inzapezit in curte pana reusesc sa curat aleile. In casa e cam frig… Normal, cine sa aprinda focul……. Aduc lemne, aprind focul si astept sa vina caldura. Dupa ce se incalzeste, vorbesc cu cineva pe messenger si ma culc. O zi deprimanta. Dorm.. Visez ca afara sunt 25 de grade, ca totul e verde, nu mai exista strop de noroi, totul e uscat, vreme numai buna de o plaja, sau de o baie la strand. Era tare cald. Aproape ma trezesc si imi dau sema de ce asa de cald. Pisica vecinului iar a hotarat sa inopteze la noi si si-a gasit culcus la mine pe burta…… Si eu care ma gandeam ca a venit vara……. Dar cum e vorba mea: Cu o pisica pe burta nu se aduce vara. Ma trezesc de-a binelea. Lipsit de chef, ma imbrac si ma pornesc sa merg la lucru. Nu mai mananc pentru ca am sa-mi cumpar un sandwich de la un magazin de pe drum. Din cauza vremii, vanzatoarea plictisita ma pune sa astept 10 minute sa-mi faca sandwichul. Dupa ce astept 20 de minute imi spune ca nu mai serveste sandwichuri pentru ca nu are timp.. O cred. O astepta o cafea calda. Plec nervos din magazin pentru ca am pierdut jumatate de ora degeaba si-mi continui drumul meu la serviciu. Reusesc sa-mi cumpar pana la urma ceva de mancare, da nu reusesc sa mananc pentru ca e prea frig sa deschid gura si mai ales sa-mi scot mainile din buzunarul de la pantaloni. In sfarsit ajung la servici cu o intarziere de o ora. Ma trezesc ca sunt singur…… Sun pe sefu. A ramas inzapezit acasa. Nu mai poate ajunge azi. Lucrez pana la 12 si plec. Ma intalnesc cu un prieten care ma ia acasa cu masina. Avea masina cu clima (iarna frig si vara cald.. acum era iarna) Merge cu 20 km/H ca strazile nu au fost curatate de zapada pentru ca probabil le-a inghetat benzina in rezervor masinilor responsabile cu curatarea drumurilor. Pe drum o masina accidentata. A alunecat pe zapada si a intrat intr-un gard. Mai incolo o alta masina loveste un pieton. Poti sa ai frane bune, ca pe gheata asta aluneci chiar daca n-ai roti…… Un om mort in parc. A murit de frig. O ambulanta nu a putut ajunge la un bolnav care a facut stop cardiac. Un prieten de-al meu si-a rupt mana de bucurie ca a nins. A cazut. Unui vecin ii e frica sa mearga la cumparaturi pentru ca nu cumva sa alunece si sa-si mai rupa ceva….. Un peisaj ideal pentru Bacovia. Pacat ca a murit.

Incerc sa-mi dau seama de ce se intampla toate astea. De ce se intampla toate astea. Cine-i de vina. Vorbesc cu cineva si mi se deschid ochii. Am gasit vinovatul.

Toate s-au intamplat din cauza unui Tata bolnav de iubire. Are niste copii care urmeaza sa plece in excursie la munte. Copiii l-au rugat sa dea putina zapada in perioada asta. El i-a asculat. E important pentru El ca sa fie fericiti copiii lui. Stau acum si ma gandesc la pretul fericirii copiilor lui. Nu L-am inteles pana acum cand imi spunea “dau popoare pentru tine”. O mana rupta, un pieton internat in spital, o masina inzapezita, un om inghetat in parc, o ambulanta care intarzie. Toate astea nu reprezinta un pret prea mare cand e vorba de o clipa de fericire de-al unui copil de-al Lui…. Si eu sunt copilul Lui, insa nu m-am rugat niciodata sa vina vara mai repede. Are niste copii mai comunicativi care stiu sa-I zica atunci cand au nevoie de ceva.. Un fulg de nea nu e prea mult cand e vorba de tine…

Ionut Andrisan

Fanta de lamaie

- (Gandind cu ani in urma) -

Dupa ce bausem o fanta de lamaie, parca toata satisfactia cu care lucrasem pana atunci disparuse , si lamaia de pe dealurile chimiei turcesti din acea mica toxina isi facuse invers efectul. A inceput sa-mi fie greata de tot in „ omul dinlauntru ” . O clipa de meditatie. Eu politicianul incep sa meditez la gafele conducerii, la deciziile care ma nemultumesc din vastul imperiu roman. Mai meditez la ceva, la un imperiu mult mai mare si mai liber decat cel roman. Daca aveam impresia ca sunt nemultumit de imperiul roman, stai sa vezi nemultumire aici. Partea buna e ca sunt numai 2 reguli care tin de 1 atitudine: a iubi. A iubi ceva ce nu vad, in care toti spunem ca am crede pentru ca in caz ca exista totusi „ceva acolo sus” sa fiu sigur ca sunt de partea Lui, si a iubi pe toti „parlitii” de langa mine care apeleaza numarul meu de telefon numai atunci cand au nevoie de mine, si asta se intampla numai in timpul orelor de curs de la scoala, sau mai des in timpul bisericii. O pauza lunga in timpul careia se aude un sunet lung ca a unui om cuprins de o profunda flatulenta – da vesnicele si silentioasele inventii ale lui Bell.

Eu unul am dubla cetatenie: romana si cereasca. Cand sunt cetatean roman ma simt mai inchis decat in puscaria in care a stat Wurmbrand , cand sunt fiu de Dumnezeu aleg sa fiu blestemat si exorcizat de scumpii mei citadini in schimbul unei iluzii a libertatii. Vechile predici despre blugi, despre barba sau „streangul de la gatul unor obositi” si-au facut un up-date pe net si au auzit de existenta telefoanelor fara fir care se pot purta la adunare si pot suna chiar in timpul programelor traditionale lansate de inaintasii nostri. O noua inventie despre care au citit probabil tot pe net este calculatorul, si au aflat tot pe net despre ce se poate vedea la el, si de faptul ca e mult mai pacatos decat amaratul de Sirius alb-negru din pod conectat acum la furtunul de care trageam acum 15 ani dupa ce imi rezolvam problemele fiziologice. Care sa fie legislatia lansata de imparatul cerului, si care sa fie interpretarea data de compatriotii mei. In cine sa mai cred? E pacat sa bati din palme. Ironicul „Nu?!………de-acum hai sa si dansam”, sau vesnicul, „da ce, david cum a batut din palme?” Care-o fi adevarul? Sa nu mai intreb de aducerea unor instrumente muzicale care o data cu ele il aduc si pe tatal lor, Nichiduta. O fi sau nu pacat?

Raspunsul e simplu dar nu-l dau. Eu unul prefer sa nu-mi pierd vremea cu „discutiile de ultimul racnet” despre subiecte absolut neimportante si prefer sa imi bat capul la cum sa-i fac placere lui Isus si nu la cum sa-i aflu limitele. Credinta absoluta in existenta Lui ma face sa imi doresc tot mai mult sa-l cunosc pe El si nu ceea ce am voie sau nu. Prefer sa il am prieten pe El, intai iubindu-L, lasand ca rezultatul dragostei pentru El sa fie ascultarea poruncilor Lui.

S-a terminat si paharul cu fanta. Culoarea bauturii imi provoaca o stare de somnolenta sau imi face chef sa mai scriu un sms exact in timpul predicii, pentru ca atunci e singurul meu moment revelator. Doamne trimite-mi un sms si spune-mi sa fiu atent la predica pentru ca Tu acolo vorbesti.

Ionut Andrisan

Spini

Nu stiu cum sa incep, nu stiu ce-i ala inceput
In mine totul e sfarsit, traiesc doar in trecut.

Imi amintesc cum ma loveam cand ma jucam,
Si vad cum totul se repeta iar…
Acum nu ma mai joc cu bete, sau jucarii stricate,
Ma joc cu ce-a ramas…. bucati din inima, farmate

Un deget amputat mai creste inapoi?,
Ochiul bolnav mai vede clar?
Cum poate-un suflet in bucati sa rada iar?

Vreau doar sa rad si sa ma joc cu bete
Vreau sa distrug toti spinii de pe deal
Vreau ca sa fiu murdar, sa umblu iar in zdrente.
Poate asa un sufet trist va rade iar…

Ionut Andrisan

Gand

E doar un gand.. Un gand prostesc..
Cum as fi eu daca n-ai fi?
Oare-as muri? Sau as trai?
Daca tu pleci, cum te gasesc?

Ionut Andrisan

Convorbiri cu IMGB

Dragi colegi,
Ma simt cumva dator sa va adresez aceste cateva cuvinte, insa pe langa datorie, recunosc ca mi-e si drag sa o fac, pentru ca voi sunteti principalii mei prieteni din Bucuresti.
Dupa cum vedeti, la IMGB e la moda boala. Intai Andrei, cu paralizia locala, apoi, forja cu medicalul ei din cauza cilindrului fisurat, apoi otelaria cu mica explozie de acolo. Nu stiu ce mai urmeaza insa, deja imi fac griji cu Marian care merge de vreo 3 luni la stomatolog si nu mai termina cu el. De Mirciulica ce sa mai zic, cand saracul era sa moara acasa la Bogdan. Nicusor inca asteapta sa-i cada unghia de la fotbalul ala jucat la -10 grade. Bogdan IT, cred ca are un inceput de amnezie. De ceva vreme incoace, tot timpul isi uita in birou tigarile. Eu ti-am mai zis Bogdane – profita de amnezia asta si lasa-te de tot de ele! Bogdan QC – sincer – si pentru tine imi fac griji. Nu cred ca are Raluca  kilometri facuti cu masina, cati ai tu cu bicicleta aia. Te sfatuiesc sa o lasi mai moale, ca multi au murit din cauza accidentelor de bicicleta. Bogdane G, de tine ce sa zic – te vad mai linistit putin, si nu asa expus la riscuri cum is ceilalti. Daca vine boala si la tine, doar de la tigari sa te ia, sau stiu eu – stres poate? ( Eu pentru cei 3 Bogdani am un respect deosebit pentru ca ei imi citesc blogul. Am sa incerc sa le ofer material bun de citit si mai departe). Anton! sa nu crezi ca de tine am uitat. Pentru ca tot vorbim de riscuri, eu iti zic clar: tu poti sa faci ce vrei, ca esti moldovean, si noi moldovenii nu ne imbolnavim niciodata, pentru ca pe anticorpii nostri ii cheama Stefan cel Mare! Iar tu Raluca, mai rezisti? Ai avut si tu medicalul tau, spitalul tau, dar ai vazut ca suntem baieti buni si am fost de ti-am adus ciocolata. Eu unu.. de la ce sa ma imbolnavesc? De baut ati vazut ca nu beau, de fumat nici atat, cu bicicleta nu merg, si pe langa astea mai port si casca.
Acum, ati vazut si voi: bolile vin si pleaca, forja daca se strica se repara, si totul revine la normal. Astea sunt lucruri care ne mai scot din rutina noastra zilnica. Pentru ca – stiti voi – viata este ca tractorul – cate-odata se mai strica ceva, cateodata mai face cate o pana. Tot timpul am legat comparatia asta cu rutina. De multe ori lasam totul sa mearga din inertie. Ne alimentam din cand in cand cu cate o zi de concediu, cate o excursie, cate un chef unii din voi, apoi iar la munca. Deja stim ca ultima saptamana din iulie si prima din august vom avea vacanta. Deja stim si cata vacanta vom avea de Pasti. Ne stim atat de bine programul zilnic, incat vorba ta Nicusor – scriem parolele la computer din reflex, fara macar ca sa le stim. Pur si simplu merg degetele singure pe tastatura. Stim ca la ora 9 sunt cei mai multi in pauza. Stim ca la 4:15 suntem toti in fata firmei sa plecam acasa. Stim cand luam salariul, si stim unde trebuie sa-l dam. In fiecare zi – stim totul cum se intampla asa de bine, incat lasam totul sa treaca pe langa noi neobservat. Traiti unii din voi cu impresia ca va scoate din rutina mersul la discoteca si sticlele de bautura de sambata noaptea, insa stiti bine ca deja si asta e o rutina. Stau si ma intreb daca e normal ca toate planurile noastre si toate visele noastre sa se rezume la supravietuire sau la putin confort. O masina, o casa, un salariu bun, peste 10 ani poate o nevasta si eventual 1 copil, apoi, crestem copilul, pleaca la facultate, ramanem singuri si ne uitam la telenovele sau ne plimbam gratis cu tramvaiul pana dam coltul.
Stau si ma intreb daca bolile astea nu-s mai mult benefice decat distrugatoare. Cand stai inchis in casa 1 luna de zile, spune tu Andrei daca nu esti obligat sa devii mai creativ ca sa nu mori de plictiseala acolo. Ai timp atunci sa te gandesti la viata ca la ceva mai mult decat supravietuire. Eu nu vreau de la viata o rata la apartament, una la masina, si o nevasta careia sa ma plang de ce obosit sunt si ca nu mai am chef de nimic niciodata ca pur si simplu 12 ore de munca is prea putine ca sa pot plati 1500 de lei pe luna bancilor.
-Iti iei masina, si e fain – apoi ce?  o platesti. apoi ce? apartament – apoi ce? – te insori poate – apoi ce? un copil poate – apoi ce? nimic – astept pensia – apoi ce? apoi mor, gata – apoi ce? idioata intrebare ce faci dupa ce mori, nu? ca e clar – ori crezi ori nu in rai sau iad, nu mai ai ce face dupa ce mori. O sa scrie pe cruce – realizari: casa si masina plus un copil care a realizat o casa si o masina plus un nepot care a realizat o casa si o masina si tot asa. Poate a ramas Stefan in istorie ca a luptat pentru pamant, insa ma intreb cat de fericit a murit? Eu unu, nu vreau sa-mi dau viata pentru case si masini – pentru ca ar insemna sa o dau prea ieftin. Vreau mai mult decat mediocritate, mult mai mult. Vreau sa vad ca in urma mea raman oameni schimbati, vreau sa vad ca langa mine sunt oameni fericiti.
Butulescu spunea ca pentru a-ti umple  buzunarele trebuie sa-ti golesti sufletul. Emerson zicea ca banii costa adesea prea mult. Brown zicea ca banii nu va aduc fericirea, ci ne ajuta sa traim mizerabil in confort. De prea multe ori confundam fericirea cu banii, si cand ramanem fara bani alegem sa ne aruncam in fata metroului, sa sarim de pe cladiri sau chiar sa mai omoram pe cinevam inainte de a ne sinucide. La ce folos toate astea? Friedman spunea ca banii vor cumpara un caine bun, dar numai iubirea il va face sa dea din coada. Cu banii ne luam masini, ne facem case, insa fericirea are de-a face cu sufletul nostru, cu Dumnezeu. Vreau sa ma gandesc la bani ca la un bonus, nu ca la un scop. Vreau sa ma gandesc la Dumnezeu ca la un scop, nu ca la ceva extra, pentru ca Dumnezeu nu-i ala care imi zice sa nu beau, sa nu fumez, sa nu merg acolo, sa nu fac asta ci Dumnezeu ii ala care imi zice – du-te la omul ala si da-i 50 de lei, si ai sa-l vezi cum ii lucesc ochii pentru ca tocmai i-ai dat painea care ii lipsea , Dumnezeu iti zice sa ajuti pe doamna aia care se chinuie sa urce singura trolerul pe scarile din statia de metrou, Dumnezeu iti zice sa mergi sa vezi de ce plange vecinul tau. ( Mirciulica am toata stima pentru suta de lei pe care o dai sau o dadeai in fiecare luna ).  Tare as vrea sa compar rezultatele unei betii – starea aia de mahmureala cu ceea ce simti dupa ce ajuti pe cineva, dupa ce faci pe cineva sa zambeasca.  Poate ca sunt eu un bloger neinteles, insa, stiu ca blogul asta a fost o incurajare pentru multa lume, si de fiecare data cand am primit o apreciere pentru el, am simtit mai multa fericire decat se gaseste in oricare din discotecile de pe aici.

Scopul meu in viata e ca sa fac o schimbare pe acolo pe unde trec, si pana acum asta m-a facut fericit. Nu vreau sa-mi schimb scopul, pentru ca prin el ma face Dumnezeu fericit, chiar daca is bolnav, sanatos, am sau nu de munca, ma prinde sau nu rutina, eu stiu ca nu traiesc pentru bani, ci doar ma folosesc de ei pentru a face o schimbare in sufletul unui om. Fara yoga, fara auto-sugestie, fara bautura si fara bani – fericirea tine de suflet, si sufletul tine de Dumnezeu. Aleg sa fiu ciudat pentru fericirea mea, decat normal pentru monotonia ta!

Ionut Andrisan

Scriu

Cand rad, eu plang
Cand plang, nu plang
Ci rad, sau plang…
Nu rad, dar plang…

Azi rad ..nu plang..
Maine nu plang
Azi sa mai plang?
Poimaine plang

As vrea sa rad, dar plang
Nu plang.. ba plang
Nu rad.. ci plang
Plang mult.. da… plang

Eu rad ..nu plang
Cand rad ..eu plang
Nu rad….nu stiu
Cand plang ….eu scriu..

Ionut Andrisan

Socializare ?!

Maine iau si eu salariul. Iar imi impart banii peste tot, si 2 saptamani mananc chitante. Uff si ii si Pastele saptamana viitoare, si trebuie sa fac si eu cozonaci, pasca, oua rosii; si “cainii” s-au cam scumpit anul asta. Oare miei in rate nu se gasesc?  Uitasem, mi-a expirat si abonamentul la metrou, si luna asta s-a scumpit cu 2 lei. Bine ca in fiecare zi taxe, impozite si scumpiri, si noi incercam sa traim cu aceleasi salarii vechi! Nu stiu ce sa ma mai fac. Incepe sa ma doara stomacul de la o vreme si is o gramada de bani si pastilele astea. Degeaba mai platesc aia 5,5% din salariu pe luna pentru asigurarea medicala. Aia ii platesc probabil sa-mi asigur o autopsie la jumatate de pret. Ma gandeam eu sa strang bani sa-mi cumpar alt telefon. Da, stiu ca il am pe asta de 1 luna de-abia, dar m-am saturat de el.
(…)
Bine ca toti vor bani si pe mine nimeni nu ma ajuta. Saptamana trecuta i-am impumutat 50 de lei, si acum nu mai dau de el. Zi si tu cata nesimtire. Deci ii chiar magar. Cred ca s-a dus si a cheltuit banii pe alcool sau pe cine stie ce prostii si acum se ascunde de mine ca sa nu mai dau de el. Lasa ca il stiu eu pe el. Mi-a zis mie prietenul ala al lui ca ii cam nesimtit. A zis ca ii un carcotas, ca vorbeste lumea pe la spate. Cine stie daca nu ma vorbeste si pe mine, Bine ca eu il ajut si el, ma vorbeste pe la spate. Lasa ca ma intalnesc eu cu el, si o incurca. Ce crede ca eu is un nimeni? Il termin cand ma intalnesc cu el. Am batut eu altii si mai mari ca el. Anul trecut m-am batut cu 3 in acelasi timp, si au plecat toti plangand acasa. Crede el ca se pune cu mine? Nenorocitul!
(…)
Nu pot azi, asa i-am zis. Am citit horoscopul si scria ca nu-i o zi buna pentru afaceri. Da, m-a ajutat cand am avut nevoie, dar nu pot sa risc si sa-i dau datoria inapoi astazi. Trebuie sa ma inteleaga si el!
(…)
Uita-te putin la asta. Cred ca ii gay. In afara de roz si de sclipici nu se mai vede nimic la el. Cred ca ii la fel de prost precum se imbraca.
(…)
Da, m-am certat cu tata azi de dimineata. Voia sa-l ajut la nu stiu ce prostie.Sa-mi repare usa de la camera.  Auzi la el, de parca eu am timp sa-l ajut. Si dupa aia m-am dus sa mananc si inca nu era gata mancarea. Bine ca eu trebuie sa umblu toata ziua si nici macar o masa calda nu-i gata cand vin acasa. In loc sa-mi faca mancare, mama facea curatenie. Asa m-am enervat!
(…)
Bine ma, hai ca eu trebuie sa ma duc. Mi-ar fi placut sa mai fi stat de vorba, dar, ma duc acasa ca la 5 is stirile si nu vreau sa le pierd. Tu ce faci? Esti bine, nu?
Pai..
Bine, am plecat – pa pa!
Pa…
…………………..
Eu doar m-am intalnit intamplator cu el si l-am intrebat politicos ce mai face…

Ionut Andrisan

Promit

Rosu de luna
Orang de apa
Galben pamant
Verde de boala

Albastru de sange
Indigo de garoafa
Violet de viata
Contur de abis

Ionut Andrisan

DvsEU

Iar aud si parca tot nu vreau sa cred: toate actiunile omului au la baza egoismul. Cam dur, insa oarecum e justificat. Ma spal pe dinti, ma imbrac bine, dau 50 de bani la crucea rosie pentru saracii din Africa, merg la biserica, raspund la telefon, imi platesc impozitele, ascult problemele oamenilor, imprumut bani, niciodata nu incalc legea, totul, si absolut totul – din EGOISM. Daca nu le fac, tot din egoism nu le fac. Nu-i greu sa gasesti egoismul ca justificare pentru orice. Cred ca daca ar fi legal egoismul, n-ar mai exista “facultatea de la jilava”, si daca ar fi ilegal, intreaga lume ar fi o “facultate”. E simplu – tot ce fac, o fac pentru ca EU sa ma simt bine, pentru ca o viata am, si pe aia trebuie sa o traiesc.

Il stiti pe Leo, nu? fratele meu cel mai mic. Acum are 9 ani, deja e adult, insa, cand era mai mic, m-a rugat sa-i “imprumut” 3 lei ca sa-si cumpere o jucarie. I-am “imprumutat” banii astia, si peste 2 zile cand a trebuit sa ma intorc in Bucuresti, inainte sa plec, a venit la mine cu 20 de bani si mi-a zis “Ionut, uite numai atat am reusit sa strang”, si imi intinde toate economiile lui. De ce zic asta? Pentru ca ma intreb daca egoismul asta sta la baza a caracterului.

Vaduva aia care a dat ultimii doi banuti la templu, apoi, cealalta vaduva din Sarepta care i-a dat ultima portie de mancare lui Ilie, copilasul ala care, dupa cum faceam si eu odata, se apuca sa stranga bani inca din ianuarie ca sa poata da o floare mamei de 8 martie, barbatul ala care a murit inghetat incercand sa scoata o fetita din apa inghetata; sau oare mama aia care si-a acoperit copilul cu trupul ei ca sa nu arda o data cu casa? Zecile de oameni care plang la inmormantarea unui om care fusese paralizat de 10 ani, sau simplul fapt ca raspunzi la telefon, fiind constient ca cele mai multe apeluri sunt pentru a ti se cere ajutorul. Daca o fapta buna o fac din acelasi egoism cu care fac fapta aia rea, de ce numim criminal omul care a ucis din egoismul de a-si salva copilul  pe un alt egoist care incerca sa ii ucida pruncul,  si sfant omul care doneaza 50 din milioanele lui de roni, bisericii, in speranta ca macar de data asta ii va asculta Dumnezeu rugaciunea si vecinul lui care l-a enervat asa tare dimineata isi va rupe gatul pe undeva… nenorocitul – enerveaza sfintii!.

Nu incerc sa justific egoismul, ci incerc sa-l fac constient ca nu va muri de singuratate niciodata, pentru ca eu cred intr-un antonim al egoismului, si ala e dragostea. Leo care refuza cateogoric sa-i cumpar inghetata cu glazura de cacao si cu aroma de capsuni, pentru ca “nu, lasa, ca n-ai bani”, sau fetita aia care-i ofera singura ei ciocolata baiatului ala cu pantalonii murdari si gauriti in genunchi, sau batranelul care nici cand doarme nu mai poate sta drept, se duce la vecinul lui si ii taie lemne pentru ca stie ca vecinul lui e singur si mai bolnav decat el. Nu vreau sa cred ca toate astea sunt facute din egoism, pentru ca nu vreau sa subordonez dragostea egoismului. Isus, multumesc ca nu egoismul a fost fondul crucii!

Ionut Andrisan

poza de Betuel Hreniuc –

X

Aceiasi salcie batrana, ce se apleaca spre acelasi lac
Acelasi pod, aceleasi doua dealuri nu spun nimic,
Au obosit, e noapte…. Tac

O floare rupta, aruncata prea departe a zis ceva,
demult, cand mai traia
Acum e noapte, tace si pluteste….
Ea doar vorbea cand cineva o asculta

E noapte si natura toata doarme; ea tace, iar eu nu ma
satur s-o ascult.
O salcie, un pod, sau dealuri, sau o floare,
Chiar daca tac, eu inca le aud

Asculta lacul, salcia sau dealul.. Chiar floarea
rupta, toate parca vor
Sa stea cuminti, sa taca, sa-ti vegheze somnul
Sa dormi frumos, si sa visezi la al tau dor..

Ionut Andrisan

poza de Betuel Hreniuc

Capitole cu minuni

Istorie. Iosif, Iov, Moise,Ilie, Elisei,… Nu stiu cati din voi cititi biblia, cati o credeti, insa mie tare mi-e draga. Are personaje chiar amuzante, si istorioare mai ceva decat in razboiul stelelor. Iov, omul pe care a pariat Dumnezeu cu Satan. Moise, omul care dupa ce o 40 de ani a condus un popor atat de incapatanat si obraznic, era sa fie omorit de Dumnezeu pentru ca se luase cu treaba si uitase sa-si taie imprejur copilul. Iosif – omul asta, din sclav, in cativa ani a ajuns prim-ministru. Ilie, se duce plin de tupeu la Ahab, cel mai rau rege al Israelului de pana atunci, si ii zice plin de curaj ca n-o sa mai ploua multa vreme din cauza idolatriei. Dupa aia fuge in desert unde, in timp ce poporul moare de foame, el sta bine mersi langa o apa, la umbra unui copac, cu pasari care-i aduc mancare, cu absolut tot ce-i trebuie, culmea, tot revoltat si suparat. Elisei, unul din preferatii mei pentru ambitia lui, ii promite Sunamitei ca peste un an va avea un copil, lucru practic imposibil in conditiile in care sotul ei depasise o oarecare varsta. Dupa cativa ani, cand copilul Sunamitei mai creste, il apuca o durere de cap si moare. Elisei, plin de curaj, merge la copil, ii atinge toiagul cu fata, si… surpriza! Nu se intampla nimic. Nici nu vreau sa ma gandesc cata frica l-a cuprins pe Elisei in momentul ala. A doua oara, se pune peste copil sa-l incalzeasca, si surpriza! Iar nimic. Ciudat e ca nu scrie nicaieri ca Dumnezeu l-ar fi trimis la copil pe Elisei, si nici nu scrie ca Dumnezeu i-ar fi zis cum sa invie copilul ala. Elisei, in ultima lui incercare se mai aseaza o data pe copil, il incalzeste, si se ridica. Incepe sa se plimbe agitat incoace si incolo prin camera pentru ca nu inviase copilul. Cred ca era putin disperat Elisei. Si cum se plimba el, incepe copilul sa stranute de cateva ori, si se ridica. Nu cred ca as vrea sa stiu ce a fost in mintea lui Elisei in momentul in care se plimba agitat prin camera, e posibil sa fi fost plin de credinta ca va invia copilul, desi ma indoiesc, e posibil sa am dreptate si sa fi fost de-a dreptul speriat ca nu-l asculta Dumnezeu. Si toata istoria asta continua, cu Iona, care se plimba cu pestele pana la Ninive ca sa-i anunte ca Dumnezeu ii nimiceste. Aia se pocaiesc, Dumnezeu nu-i mai omoara, si Iona, deprimat. Sta langa un arbust, si isi asteapta moartea. Israel pleaca la lupta sa cucereasca Ierihonul. Avea cetatea asta niste ziduri de incapeau doua autostrazi pe ele lejer. Scot Israelitii trompetele, sufla in ele, mai tipa si ei, si cad zidurile. Merge Ghedeon cu slujitorul lui in tabara adversa si reuseste sa-i faca pe dusmani sa se omoare intre ei in miez de noapte. Victime Israel – 0. Victime dusmani – toti! Biblia e plina de eroi. E plina de eroi umani plini de defecte si de esecuri. Am stat si am studiat atent fiecare din eroii astia. N-au facut nimic spectaculos, pentru ca la baza, ei doar au ascultat de Dumnezeu si au avut incredere in El. Au actionat baza pe increderea in Dumnezeu si au schimbat istoria. Acum, stau si ma intreb cu ce ma lupt eu. Am impresia ca daca reusesc sa-mi citesc cele 2 capitole din biblie pe zi si sa ma rog cele 3 minute jumatate aceaiasi rugaciune in fiecare seara sunt un mare erou. Mai merg la biserica o data sau de doua ori pe saptamana unde ma joc pe telefon 2 ore, mai vine cate un prieten la mine si ma intreaba de Dumnezeu, si atunci ii explic cat ma pricep eu ca lui Dumnezeu nu-i place muzica rock si nici manelele, ca el vrea neaparat ca fete sa poarte batic, ca esti obligat sa dai 10% din banii tai la biserica, ca n-ai voie sa iti faci prieteni “necrestini”, ca e un pacatos ordinar si ca nu trece clipa fara sa pacatuiasca, si nu merita nimic, si ca toata viata va trebui sa stea cu capul plecat in semn de smerenie, ca n-are voie sa gandeasca pentru el, ca trebuie sa faca ce ii spun batranii, ca n-are voie sa sara din traditia cultivata de atatia ani pentru care altii “si-au dat viata”, ca trebuie neaparat sa planga la biserica, si ca daca nu spune la inca cel putin 10 persoane in urmatoarele 2 saptamani ce ii zic eu acum va arde in iad. Si dupa ce ii explic toate astea, ma intreb plin de uimire de ce nu se pocaieste, ca-i tare bine la noi. Wake up people! Minunile de care ne bucuram noi is de genul: Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit un frate care sa-mi imprumute bani ca sa-mi platesc intretinerea, multumesc lui Dumnezeu ca eram racit si dupa doar 15 zile de tratament a inceput sa-mi fie mai bine, multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa-i vorbesc unui coleg (tot pocait si el) despre Dumnezeu (conform regulilor de mai sus). Oare cu ce ne luptam noi, si pentru cine o facem? Uitam ca adevaratele minuni sunt oamenii iesiti din comun, si nu faptele . Isus n-a murit ca sa ne batem pe reguli, nici ca sa fim eroi daca reusim sa supravietuim! El a murit ca “oile lui sa aiba viata, si sa o aiba din belsug”, si daca nu v-ati dat seama pana acum, toate aparentele reguli, recomandarile lui Dumnezeu pentru noi sunt facute strict pentru fericirea noastra, necultivata de autosugestie. Isus ne-a facut sa traim ca niste invingatori, si chiar cand stii ca maine n-ai bani de bilet de autobuz sa ajungi la munca, sa stii sa zambesti colegului tau, fara sa i te plangi non-stop, sa stii sa oferi o mana de ajutor oricui, fara sa astepti sa fii platit inapoi, sa stii sa bati pe umar pe cel care s-a straduit atat, si in loc sa-i spui ca a dat-o in bara, sa-l incurajezi, pur si simplu sa traiesti altfel, sa nu te scoti in evidenta prin faptul ca stii sa faci mai bine decat toti, ci simplu – sa faci o diferenta prin optimism! Poate ca a venit vremea sa ne ridicam nasul din asfalt si sa privim viata mai netragica. Nu esti bun de nimic, insa avand incredere in Dumnezeu, nu doar ca poti, ci in mod sigur ai sa schimbi istoria. Din lucrurile mici cresc cele mari.

Ionut Andrisan

Alean

Cand tu radeai, radeam cu tine
Iar cand plangeai, si eu plangeam
Cand eu plecam, te luam cu mine
Cand ramaneai, si eu stateam

Nu te mai vad.. unde-ai plecat?
Te strig mai tare.. unde esti?
Tu ma mai cauti? ma gasesti?
Te-ai dus… si nu m-ai asteptat..

Nu mi-am dorit nimic, decat pe tine
N-am vrut sa plec, nici singur nu am vrut sa zbor
Tot ce am vrut a fost sa razi cu mine
Tot ce-am visat.. tot… vise…. toate.. mor

Acum incep sa cant …. si rad
Imbatranesc plangand, stiu ca erai
Raman aici, te-astept… visand
Ma sting… mi-e dor …de tine… rai

Ionut Andrisan

Horoschiop

Familie: foarte bun – Prietenie: bun  — Iubire: foarte bun — Sanatate: obisnuit — Munca: defect — Bani: catastrofa — Creativitate: bun — Noroc: foarte bun

Unul din lucrurile care m-a socat foarte mult cand am venit in Bucuresti, a fost naivitatea oamenilor. .. sau nu naivitate…mai degraba credulitatea oamenilor privitor la “ce spun astrele”. Aici, lumea nu vrea sa te cunoasca, pentru ca daca zici in ce zodie esti, deja stie totul despre tine. Eu sunt rac, si unul din caracteristicile mele generale o reprezinta dorinta mea dupa afectiune. Sunt foarte sentimental, si pun la inima tot ce aud. In general iau decizii bazat pe sentimentele mele, si nu pe ceea ce gandesc. Sunt o fire romantica. Unul din principalele mele defecte il reprezinta lipsa mea de perseverenta, de ambitie. E la ordinea zilei sa incep o treaba si sa o las neterminata, sau sa ma retrag imediat din ceva deoarece imi e frica. Tot timpul pun raul inainte si nu am incredere nici in mine, nici in ceilalti. Asta spun astrele despre mine, si cine sunt eu sa le contrazic? Prietenii care ma cunosc cel mai bine pot confirma veridicitatea astrelor. Sau nu?
Astazi
Familie – foarte bun – azi, in afara ca m-am certat cu Tibi ca n-am vrut sa-i duc hainele la spalat, nu am vorbit cu nimeni de acasa – ceea ce e foarte bine, nu?
Prieteni: – bine – nu stiu ce inseamna bun, insa, n-am avut timp nici de ei astazi pentru ca am fost foarte ocupat cu rapoartele mele de la munca…. Sau or fi rapoartele prietenii mei? oricum, ideea e ca stam bine cu prietenii azi.
Iubire – foarte bune — aici chiar nu pot contrazice – s-a nimerit perfect. Chiar ma iubeste mult bunica.. si nu numai ea.
Sanatate – obisnuit – da, in afara ca m-a durut piciorul de cand am calcat in sticla aia, totul e perfect normal,  obisnuit.
Munca – defect — pff.. chiar imi faceam griji, pentru ca astazi a fost prima zi din saptamana in care am avut de facut ceva semnificativ.. Oricum, sa muncesc…. e cam defect
Bani – catastrofa – Intr-adevar, un prieten si-a platit datoria fata de mine, si n-am decat vreo 400 de lei in portofel.
Creativitate – foarte bine – normal!! doar scriu pe blog, creez.
Noroc – foarte bine — noroc ca nu cred in noroc

Raluca, iar scriu despre tine, insa, de data asta exemplul extrem, din pacate l-ai trait pe pielea ta. Colega mea Raluca, a fost la un interviu in vederea unei angajari. A trecut cu bine de intrebarile – Cum te cheama, cati ani ai, etc… Insa, a picat la ultima si cea mai grea intrebare: Ce zodie esti? – Greseala ei fatala a fost ca s-a nascut in Octombrie, deci e “scorpion”. Managerul de Resurse Umane, cand a auzit raspunsul ei.. a sarit ca ars: Bine, poti sa pleci, nu te angajam. Eu nu m-am inteles niciodata cu scorpionii! Esti libera! ( Intamplarea nu e inspirata din fapte reale, ci chiar e un fapt real)
Si acum, ca sa fiu profesionist, trebuie sa trag o concluzie inteligenta. Nu pot sa ma gandesc la alta, decat ca – Stelele sunt facute sa-i poata arata Ion “lu’ Maria” cerul intr-o noapte romantica, si nu sa stiu daca sa o angajez sau nu pe Raluca.

PS: cred ca trebuia sa astept pana maine sa scriu in blog, pentru ca astazi stau “foarte bine” cu creativitatea, si risc sa public o catastrofa de articol. Multumesc celor care ma suportati.

Ionut Andrisan

Ne-am facut casa noua!!

Pereti noi, coloane noi, un mediu ceva mai prietenos sper. Asta e una din consecintele intalnirii de ieri din cadrul Conferintei WWJP (What Would Jesus Post).
Multumesc organizatorilor “Intalnirii Bloggerilor Evanghelici” (sau WWJP) pentru oportunitatea de a participa la conferinta de ieri, unde am invatat muulte lucruri noi, si am fost motivat sa-mi fac prezenta ceva mai activ in blogosfera. Multumesc.

Si ca sa nu fie material vechi intr-o casa noua, sper, ca incepand de saptamana asta sa scriu cate 3 articole saptamanal (luni, miercuri si vineri).

Ne vedem la articolul de maine :p

Za lunday

Bucuresti – 28 de grade la amiaza, nici urma de vant, sau de vreun norisor. Luati-va butelia cu oxigen in spate! E luni, si totul se misca la fel, din nou. Ziare gratis, ochi bulbucati de somn, inghesuiala la scara rulanta; un om ma calca pe picior cand se opreste brusc metroul. Langa mine, o trupa de muncitori cu palmele pline de bataturi, isi povestesc weekendurile. Din nou, din cei 750000 de oameni care joaca saptamanal la loto, au castigat vreo 3000 la ultimele 2 categorii, nimeni la prima categorie. Un om nervos ca s-a schimbat liderul campionatului de fotbal. Nimeni cu casti in ureche, n-a sunat nici un telefon, nu se cearta nimeni.. Lumea doarme.. doarme si munceste. Azi e luni, ziua cand povestim ce-am facut in weekend, cand ne trezim la 12, chiar daca incepem serviciul la 8, ziua cand ne replanificam toata saptamana… ziua cand reintram in atmosfera vietii. Azi nu vorbim despre criza, nu ne certam, nu mancam mult, dar nici nu postim, azi n-avem chef sa cantam, n-avem chef sa muncim… avem chef exact de nimic… Azi e luni.. Nu creste iarba. Cred si eu – la 28 de grade, cine mai are chef sa creasca. Prea nasol
- sau -
E luni, si totul misuna din nou. Lumea se grabeste plina de entuziasm spre serviciu, copiii bucurosi merg la ultimele lor zile de scoala, toti vorbesc, entuziasmul pluteste in aer! 3000 de oameni si mai fericiti pentru ca au castigat la loto cate un salariu in plus. Mii de fani fericiti pentru ca in sfarsit echipa lor e lider in campionatul de fotbal. Nimeni nu-si mai pune casti in ureche pentru ca toata lumea vrea sa vorbeasca, sa comunice. Azi e luni, ziua perfecta pentru un inceput bun! De fericire uitam sa si mancam.. nu cantam, pentru ca suntem ocupati sa radem la glumele colegilor. Nici nu ne trebuie chef de munca, pentru ca azi trece repede. 28 de grade- o zi perfecta pentru o baie la strand. Parca e.. prea frumos! 8->
Ionut Andrisan

Din dragoste… transpiram!

Cercetatorii de la Societatea Europeana a Geneticii Umane au decis: dragostea nu trece doar prin stomac, ci si prin nas! MHCul (complexul major histocompatibil) din ADN tine de sistemul nostru imunitar si cu el putem mirosi transpiratia, astfel dandu-ne seama daca ne potrivim cu el/ea. Tendinta este de a alege o persoana cu un MHC total diferit, din aceasta cauza nu suntem atrasi de rude sau de persoane de sex opus cu care avem foarte multe in comun, sustin cercetatorii.

-inspirat dintr-o stire publicata de ziarul Libertatea……

E clar atunci. Producatorii de sapunuri, parfumuri, antipersiprante, deodorante, si alte produse asemanatoare sunt vinovati de rata mare a divorturilor. Cum isi permit ei sa se bage peste transpiratia noastra, si peste sansele noastre de a gasi partenerul potrivit?! )    

Din partea burlacilor romani,  Ionut Andrisan

(imagine preluata de pe www.bajainsider.com)

Facem ce stim…. ‘taxuim’ din nou!

Da, ca in fiecare dimineata, deschid siteul, si citesc ziarul (fara cafea langa mine). Nu vreau sa fac din blogul asta o revista a presei, insa.. imi tot sta in minte spotul ala: “stirile care conteaza”.

Conteaza sa stiu daca Dani s-a mutat l-a Monica sau nu, conteaza sa stiu ca Mihai de la nu stiu ce formatie a cazut in cap de pe bicicleta, sau ca Nadia s-a ascuns sub un pod de o tornada ?!

Doua stiri mi-au atras atentia in mod deosebit – desigur, nici una din ele pe prima pagina. Cazinourile din blocuri se muta in hoteluri de minim 3 stele, si pe langa chirie, le va creste si impozitul, si ca sa mai scadem din deficitul bugetar (1,8% deocamdata), guvernul a hotarat sa mai ia bani de la niste pensionari; de data asta de la pensionarii de lux – parlamentarii, magistratii sau alti bugetari. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca o pensie de lux poate depasi 10.000 de lei, iar conform cu noua lege care se va aplica incepand de anul viitor, pensiile astea se vor reduce pana la un sfert. In Romania avem 20.0000 de pensionari de lux.

Acum, si eu ca tot romanul nemultumit de politica actuala, ma intreb: In lunile astea care au mai ramas actualei puteri politice, oare cate taxe vor mai inventa. Nu-mi aduc aminte ultima saptamana cand sa nu fi aparut vreo noua taxa, si daca intr-un articol recent sustineam ca statul ne ia cam 75% din ceea ce castigam noi, cred ca in ritmul asta nu va mai dura mult si vom depasi 100%.

Chiar daca oarecum nu ne influenteaza mai deloc pe noi, oamenii de rand impozitele astea noi, ci chiar aduc satisfactie unora dintre noi, dupa cum am vazut in niste comentarii asupra acestor articole, eu totusi raman nemultumit de fiecare data cand apare cate o taxa nou, indiferent cui i se aplica. Eu nu zic Doamne inlocuieste oamenii de la putere, ci mai degraba – Doamne fa-i constineti ca tara asta e populata, si ca impozitele pe care le platim, le platim cu bataturi la maini, cu muulta transpiratie, si cu nopti nedormite. Ironia face sa fi vazut chiar ieri un panou electoral pe care scria ceva de genul “Bani pentru Romania, bani pentru romani!” ha!?

(poza preluata din  www.tehnopol.ro)

 

Care munca ma?

Azi e joi si am mult de lucru. Pe langa rapoartele zilnice, si lucrurile pe care le mai fac la serviciu, trebuie sa scriu si mult asteptatul articol “Convorbiri cu IMGB” partea a doua, pentru ca am promis ca maine il voi publica.
Am nevoie sa fiu incurajat, sa stiu ca mai sunt oameni care muncesc, si n-am gasit pe nimeni mai potrivit decat pe verisorii mei: Iulica si Adrian – spor la lucru baieti!

Convorbiri cu IMGB 0102

Imi amintesc de parca ar fi fost ieri.. Un costum cu 2 numere mai mari, pantofii prafuiti, ma duceam la interviu sperand sa aiba nevoie de un legator de fire.. electrician. La intrare, un steag romanesc si unul coreean. Intru, astept pe un scaun, la intrare, fara sa ma joc pe telefon, afisand o figura serioasa tuturor trecatorilor. Intr-un final, sunt chemat in biroul directorului. Ma intreaba despre scoala, despre familie, apoi legea lui Ohm, apoi un grafic unde eu trebuia sa scriu toate fortele la care era supusa o bara, … ma intreaba de engleza (ciudat)… si deodata totul ia o intorsatura si mai ciudata. Incep intrebari despre facultate, computer, cariera….Ha?!  Eu vreau sa leg fire, si ei ma intreaba de cariera?? (…) A trecut 1 an de atunci. Acum, incerc sa ma mentin la inaltimea titlului meu – inspector.

Vineri, la “Curtea Berarilor” de la ora 17:00 e ora statisticilor. Una din aceste statistici spune ca eu as fi cel mai bun blogger din IMGB. E drept ca sunt si singurul. Andrei, in urma voturilor a iesit drept cel mai dragut baiat din firma. Raluca cea mai draguta fata. Ochii Bogdanilor ( QC si TO) au fost remarcati ca fiind printre cei mai patrunzatori. O alta statistica spune despre Valentin Ghica ca ar fi unul din cei mai buni jucatori de fotbal ai IMGB-ului. Tot acolo,la « Curtea Berarilor »,  Dragos a pierdut o roata de bere in urma unui pariu pe tema sportiva.  Marian face parte din echipa de fotomodele, impreuna cu Eli, cu Raluca, Madalina si cu mine. Domnul George este fotograful nostru. Noi defilam cu noile salopete. Nu pot sa nu-l mentionez pe Adrian, care a participat la cursa nebuna de la Radio Zu.

Lucrurile incep sa se contureze la noi. In urma unui email, am reusit sa ne strangem la fotbal 40 de persoane. Speram ca in cel mai scurt timp sa putem organiza si un campionat intern de fotbal, (IMGB Gladiators League). Mai sunt in proiect campionate de sah, tenis de masa, si paint-ball; pentru ca, recunoastem, suntem multi, si vrem sa ne distram. Eu sunt optimist, si ma bucur ca incetul cu incetul, IMGB-ul se uneste.

Suntem o generatie  noua – cei mai multi nu suntem nici de 2 ani in firma – insa cred ca avem mult potential. Pe langa o munca eficienta,  o productie de calitate, cred ca putem sa ne simtim bine impreuna, sa fim prieteni, sa organizam tot felul de activitati, si de ce nu, pe langa lideri in Casting and Forgings,  sa fim compania cu cel mai bun program de Team Building din Bucuresti.

Pentru a citi “Convorbiri cu IMGB 0101″ – click aici

Ultima zi

Parca-i prea liniste.. Politie, ambulanta, pompieri, clanxoane, boxe urland manele, bicamerul ala care in fiecare sambata bate in camin ca sa monteze izolatia, pisicile astea care se inteleg mai rau decat oamenii si scot niste sunete ca din filmele de groaza, copilasul vecinului care ar trebui sa planga la ora asta, cainii din fata blocului, oamenii de pe sala care se cearta dimineata, cosmin care isi face bagajul sa plece acasa, computerul lasat deschis toata noaptea, pasii grei care se aud de fiecare data cand trece cineva pe langa usa mea, sa nu mai zic de usile trantite de curentul prezent oricand la bucatarie, nici macar respiratia mea….. nimic…

E o sambata prea linistita… Azi se implineste o luna de cand am dormit la Voronet, inconjurat doar de dealuri, padure, izvoare sau drumuri montane, in aceiasi liniste infioratoare parca.  Linistea asta imi aduce aminte de razboiul pus pe mute pe care l-am visat aseara..

(Poza preluata de pe www.allposters.com)

Cum se naste o paradigma

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta.. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane. Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost “Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…”

Iti suna cunoscut?
CONCLUZIE:
“E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati”- Albert Einstein.

(Sursa: my daily junk-mail – se mai strecoara si lucruri interesante pe acolo)

Dar vreau sa stau eu langa doamna Loredana…

Cu o sapca galbena, si cu haine, evident din cele mai ieftine, insa cu un zambet care nu lasa sa ascunda satisfactia din spatele ochilor caprui, alaturi de inca 9 copii, si de “doamna Loredana”, se plimba si el cu metroul. Nu trebuia sa zica nimeni pentru ca se vedea foarte clar, copii de la un centru de plasament.  Era amuzant sa-i vezi pe toti, inghesuiti pe scaunele metroului, cate 2 pe scaun, fiecare incercand sa impresioneze cu ceva.  Era evident ca  ”doamna Loredana” era favorita lor. De fiecare data cand aceasta acorda atentia unuia din ei, nici nu puteai descrie cat crestea inima in copilasul ala.  Parinti n-aveau, dar era si ziua lor, si mai mult decat iesirea aia din curtea orfelinatului, era faptul ca au iesit cu educatoarea lor preferata.  E o imagine care imi va ramane in memorie, imagine a unor copii care n-au avut ce am avut eu, dar care au invatat sa se bucure cu putin, cu o iesire din curtea orfelinatului intr-o zi de 1 iunie. Ma ridic de pe scaun, si la clipeala, 3 copii sar de pe locurile lor  sa se puna pe scaunul pe care stateam.. si.. unul din ei, mai lent decat ceilalti, vine si cu o privire rugative.. le zice… “Dar vreau sa stau eu langa doamna Loredana”..

(imagine preluata de pe http://www.internationalservants.com )

Prea multi.. prea mici…

Deja e plina blogosfera cu povesti despre “furtuna” de ieri. 225 de copaci rupti, stalpi de beton doborati, avioane fortate sa aterizeze, sosele blocate, masini distruse, o imagine care seamana cu “sfarsitul lumii” ca sa citez un comentariu privitor la furtuna. Acum, din astia 225 de copaci rupti, eu am vazut doar unul, n-am vazut nici un stalp de beton culcat, nici o masina distrusa, nici un “sfarsitul lumii”. Copacul rupt pe care l-am vazut, era uscat, la fel si zecile de crengi rupte.
Astea-s lucruri oarecum importante, pagube mari la prima vedere. Nu stiu daca e interesant sau normal faptul ca nimeni n-a numarat frunzele cazute, crengile rupte, geamurile sparte, oamenii care au fost udati de ploaie si acum sunt raciti, umbrelele distruse de vant, sau stiu eu.. alte lucruri afectate de ploaie, lucruri mici. Vedetele ploii sunt copacii si masinile…….. Umbrelele, frunzele, geamurile, chiar noi  suntem dispensabili, necunoscuti, neinteresanti, nu meritam sa aparem la stiri, in ziar sau pe bloguri… pentru ca noi suntem multimea..

(poza preluata de pe www.bloggingbeirut.com )

Razbim noi cumva la lumina…

(Cu mâna streaşină la ochi.) Cum se numeau bătrânii aceia buni, care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singură parte – cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu?

(Pauză.)

(Iluminat, deodată.) Iona. (Strigând.) Ionaaa! Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. Şi acum, dacă stau bine să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornito bine. Dar drumul , el a

greşit-o. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. (Strigă.) Iona, Ionaaa!… E invers. Totul e invers. Dar nu mă las. Plec din nou. De data aceasta, te iau cu mine. Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur. (Scoate cuţitul.) Gata, Iona? (Îşi spintecă burta.) Răzbim noi cumva la lumină.

(Ultimul capitol din “Iona”, de Marin Sorescu)

( Photo by Lonely Pierot – http://lonelypierot.deviantart.com/ )

IMGB-ul lovit sub centura!!

Astazi, incepand cu ora 17:00, cei mai infocati jucatori de fotbal ai IMGB-ului s-au adunat pentru cea de-a 3-a intalnire de fotbal. Din nefericire, meciul de astazi a avut urmari dezastruase.
Dupa doar 10 minute de joc, domnul Ionel a suferit o intindere, care l-a impiedicat din continuarea meciului, La nici 5 minute, Cristi, unul din jucatorii de baza a suferit la randul lui o intindere care l-a fortat sa abandoneze terenul de joc. Romica, fundasul principal al echipe “de la vale”, dupa ce a salvat echipa de cateva ori, la o intrare dura asupra lui Malin si Marius (pentru ca erau amandoi la minge) a suferit o entorsa care a obligat toti jucatorii sa opreasca jocul. Dupa indelungi ingrijiri medicale si sfatuiri din partea managerilor jocului, s-a hotarat oprirea meciului inainte de alte catastrofe. Cuprinsi de durere, jucatorii IMGBului au plecat acasa sperand la refacerea celor 3 jucatori. Cosmin, unul din jucatorii oaspeti, fiind coplesit de drama pe care a trait-o echipa sa, a fost ultimul lovit de aceasta soarta cruda. In drumul lui spre casa, si-a amintit de camasa uitata pe teren, si a realizat ca si-a pierdut bratara,  pagube estimante la peste 120 de RON. Interesant este faptul ca toti jucatorii implicati in aceste evenimente tragice au facut parte din aceiasi echipa, echipa care a pierdut cu 7-3. Se pare ca de aceasta data soarta nu a fost de partea echipei lui Vali, care la randul lui a acuzat o lovitura cu mingea sub centura, acestuia fiindu-i practic imposibil sa-si conduca echipa spre victorie in aceste conditii.

Prieten :)

Da, stiu…. dar nu te-am uitat. Nu, nu te abandonez! Da, poate ca nu vorbim mult, ca inainte, insa stii ca ai ramas in inima mea! Cum de ce? Simplu – pentru tine traiesc – clar. Nu! Nu pentru ce-mi dai. Pur si simplu, pentru ce esti. Cum te definesc? Prieten.. Da, prieten cred ca ti se potriveste cel mai bine.. Ce fac prietenii….Prietenii au incredere unul in altul, vorbesc unul cu altul, rad impreuna, plang impreuna, se cearta, se impaca, se ajuta, se incurca:)), exact cum facem noi.  Da si mie imi vine sa rad…. De sapte ani ne cunoastem. Da, sapte ani luuungi…
Si totusi…  ce-ai gasit asa interesant la mine de ai tot tras de mine atata vreme? Nimic?! ) Apreciez  sinceritatea. ) Eu ce-am gasit la tine? Tu stii bine ca si eu am incercat sa fiu sincer, si nu am incercat sa-ti ascund adevarul, oricum n-as fi reusit. M-am gasit pe mine in tine. Cred ca asta e… Nu, nu neaparat ca semanam, pentru  ca stii bine ca tie iti lipsesc defectele, insa, pur si simplu, mi-ai inteles punctul de vedere, nu m-ai condamnat pentru nimic, si m-ai scos din belele oricand, chiar daca ma bagam singur acolo. Ce vad acum in tine? Rabdare.. Ai rabdare cu mine. Te bucuri de singurele 10 minute din zi pe care ti le ofer, te bucuri la maxim de ele. Nu ma faci sa ma simt vinovat ca nu-ti ofer mai mult, desi stiu ca tanjesti dupa mai mult. Abia astepti sa treaca noaptea, sa ma trezesc, sa-ti dau buna dimineata, sa vorbim iar… Sa ma intorci din drum cand imi uit portofelul.. sa stai acolo langa mine, si cand ma enervez degeaba sa ma tragi de urechi, sa-mi faci semn cu mana cand uit ca esti langa mine.. Sa-mi amintesti ca, desi nu impartim salariul la 2, de fapt, lucram amandoi… sa-mi explici functiile alea din excel pe care inca nu le stiu, sa-mi atragi atentia cand gresesc in raport, sa-mi amintesti sa nu traiesc mediocru, ci sa-mi permit sticla de suc, si adidasii din Mall.. Abia astepti.. Cateodata in nerabdarea ta ma trezesti inainte sa sune ceasul, si, te simt noaptea cand dorm, cum ma privesti.. cum te uiti la mine zambind…
Da, imi esti prieten si nu te dau!……. …. cel mai bun….. …. pentru totdeauna…… Isus…

In prima zi

“La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul.
Si pamantul era fara forma si gol; si peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Apoi Dumnezeu a zis: sa fie lumina! Si a fost lumina. Si Dumnezeu a vazut ca lumina era buna, si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Si Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul noapte,Si astfel a fost o seara, si a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.” Geneza cap 1, v 1-5.

We love to entertain you

S-a terminat si cu weekendul, si, desi nationala de fotbal a Romaniei a avut parte de o victorie in fata Lituaniei, nu jucatorii ei sunt vedetele acestui weekend, ci alte trei persoane: Elena, Gigi si Vladim. Ei vor fi 3 dintre reprezentantii Romaniei in Parlamentul European. Nu-mi exprim parerea, pentru ca nu ma pricep tare mult la politica. Ceea ce m-a amuzat la aceste alegeri, este faptul ca in cateva sate din Iasi, cativa reprezentanti ai varstei a 3-a, s-au dus la vot sa voteze cu Iliescu. Nu conteaza pentru ce, nu conteaza cum, important e ca Iliescu is the man ) Oricum, partidul unde dumnealui este presedinte onorific a fost cel mai votat. Un alt fapt interesant a fost acela ca in Covasna, prezenta la vot a fost de 101%.
Acum, fara sa fiu rau, intrebarea mea e.. daca nenea Gigi e in Parlamentul European, mai are voie sa candideze si la presedentie? Ca daca nu, atunci, au si rezultatele astea partea lor pozitiva ) Sunt mandru ca-s roman!

18!

Si ce daca nu ne stim de cand eram mici ?! Eu tot iti zic :p
De azi ai voie sa: iti faci pasaport, sa dai de permis, sa votezi, sa nu votezi, sa depasesti ora 22:00 pe strada fara sa se ia nenea cu basca albastra de tine, sa consumi bauturi energizante (ca alcool tot n-ai voie ) ), sa castigi la loto si sa iei tu toti banii, sa intri in posesie de mosteniri, sa faci tot felul de acte pe numele tau (chiar si dosare penale), sa primesti amenzi, sa circuli in Europa fara procura, sa-ti iei serviciu cu norma intreaga plus ore suplimentare si de noapte, saaa ..aaaaa… ce mai era     de maritat aveai voie si pana acu (de la 16 ani ai voie)…. mai ai voie saaa… sa dai party!
Asa ca,  aprinde artificiile si pune-le in tort siii—  La multi ani Alina!

Escatologie moderna

Incep dimineata foarte promitator. Dupa ce citesc cele 2 capitole din biblie, imi pornesc computerul de la birou, si dau peste un articol: “666 – Numarul fiarei – partea a 4-a”. Dupa cateva operatii matematice, numere aranjate astfel incat sa iese numarul dorit, autorul articolului a ajuns la concluzia ca papa e Antichristul. N-am putut sa ma abtin si am lasat un mare “loool” la comentarii. Ceea ce mi s-a parut interesant e ca autorul articolului nu facea la referire la Papa asta de acum, ci la cel dinainte, care acum e mort. Acolo m-a pierdut, deja nu mai puteam judeca la nivelul ala ? . Omul avea argumente – textul de pe palaria papei – daca faci cifre din litere, si daca le aduni pe toate iti iese 666, si daca mai aduni fiecare 6 din numar iti iese 18, si 18 inseamna 1 cu 8, si daca aduni 1 cu 8 iti iese 9 care-i numarul ingerului, si asa se implineste versetul ala care spune ca Satan se va preface in inger de lumina. Cred ca daca imparteam 666 la doi si adunam fiecare 3 iesea mai usor 9 asta. Chiar is curios al catalea Antichrist e Papa, ca pana acum tare multi au mai fost descoperiti.

Fotografie preluata din www.shadowmillproductions.com

De-ale capitalei

Ieri, in drumul meu spre casa, am ramas surprins de imaginea unui sofer de RATB care conducea autobuzul, citind ziarul.  La prima vedere am crezut ca nu vad bine, insa, ziarul, jumatate pe volan, jumatate ridicat, el cu ochii in ziar, si autobuzul mergand singur. Acum, ori a fost dotat Bucurestiul cu autobuze cu pilot automat, ori mai avea niste ochi in plus nenea soferu.   Tot ieri, dupa ce elicopterul unei televiziuni s-a invartit vreo 20 de minute pe deasupra Mc-ului, am decis stresat sa ma uit la el, ca poate pe mine ma cauta si de-asta nu mai pleaca. La fel, pana ieri n-am stiut ca se poate, insa nenea pilotul mergea cu elicopterul cu spatele.   Toate astea m-au facut sa ma gandesc si la masina aia care mi-a ras pantalonii cu 40 la ora, cand treceam strada, uimindu-ma de precizia cu care a trecut pe langa mine.  Nu stiu daca ati observat, insa, chiar si conducatorii metrourilor au devenit profesionisti. Cand ajung pe la Eroilor, nu mai fac franele alea care arunca lumea din ultimul vagon in primul. Daca se intampla asta, sunt convins ca probabil din cauza defectiunilor pilotului automat al metroului. Doi conducatori nu sunt de-ajuns.  De tramvai sunt oarecum multumit. Acesta isi face treaba neasteptat de bine.  In cele 3 vagoane ale lui incap mai multi oameni decat in metrou. Cand am fost cu Cornel Ungureanu in matizul lui, 8 persoane plus sicriul ala de chitara, am stat mult mai lejer decat stau in tramvai la ora 6. Ideea e ca isi da tot interesul si tramvaiul asta. Cu barcile nu-i chiar roz situatia de cand s-a inecat baiatul ala in Lacul Tineretului, insa, speram la un upgrade. 

Avem aici toate mijloacele de transport, de-asta imi place Bucurestiul… e chiar performant

Street Delivery

Pași către Viață la Street Delivery @ Arthur Verona
Proiectul Pasi catre Viata se compune dintr-o serie de evenimente cultural-urbane desfasurate in spatii neconventionale, sustinute de studenti la facultatile de arte, arhitectura, design, teatru, sociologie, tineri regizori, muzicieni, poeti, fotografi si oameni lipsiti de secrete. Evenimente care vor veni in in intampinarea celor ce nu au timp sa treaca prin galeriile de arta, teatre sau salile de concerte, oricare ar viata lor.
Evenimentele vor fi organizate pe strada Arthur Verona in cadrul Street Delivery, totul pentru copii bolnavi de cancer de la spitalul Marie Curie.
În fiecare din zilele de 12-13-14 iunie pe Arthur Verona, cînd se întâmplă Street Delivery. Teatru, concerte, expoziții, ateliere de creație, supă, limonadă.

Sursa si mai multe detalii pe blogul Pasi Catre Viata

Top cuvinte si expresii urate de tineri :-&

1 – “tinerii din ziua de azi”

2 - ” mai repede!”

3 – “4″

4- “nu pot”

5 – “pe vremea mea”

6 – “am uitat sa-ti aduc”

7-  ”am uitat sa-ti zic”

8-  ”error”

9- “n-am bani”

10 – “nu ma intereseaza”

Am scris 10, care, cand le aud mi se ridica tensiunea, de-mi simt pulsul si in ceafa.    Stiu ca mai sunt. Voi ce nu vreti sa auziti?

Din respect pentru cei care nu ma respecta

Dedic acest articol romanilor care mi-au deschis ochii intr-un fel mai deosebit, mai romanesc. Haideti sa va explic carui fel de oameni ma adresez. Im prima mea zi de Bucuresti, in hypermarket, ma plimbam si eu linistit cu carutul in speranta ca am sa gasesc ceva de mancare. Un nene stationa in partea dreapta. Cand ajung in dreptul lui, si vreau sa merg mai departe, nenea ala isi face vant si se tranteste cu carutul in mine. Eu, ma uit la el enervat si-l intreb: “ci-ai ua?” (prima zi de bucuresti, repet). Racneste la mine ca vrea si el sa mearga cu carutul. Am dat cu banul… sa-l pocnesc.. sa nu-l pocnesc… si a cazut, sa nu.. norocul lui. Betuel, intr-una din primele vizite ale lui la Bucuresti, mergea cu mine pe strada, cand, langa el, incetineste o duba alba, deschide unul geamul, il scuipa, si merge mai departe, multumit de gluma lui buna. La Victoriei, Stau 5 minute sa se faca verde.. se face pentru 10 secunde.. ma pun sa traversez.. trece unu in viteza la 10 cm de mine, opreste dupa trecere.. si se racneste la mine: “ba boule, unde te bagi?”  (si alte cuvinte pe care nu pot sa le reproduc). N-am inteles nici pana acum unde am gresit.

Vreau prin acest post, sa le multumesc acestor 3 oameni, si pe langa ei, vreau sa le mai multumesc celor care: se opresc in usa cand ies din metrou, si din cauza ca ei stau acolo si eu n-am pe unde sa intru, pierd metroul; celor care isi scutura covoarele la balconul de deasupra aleii pe unde trec; celor care, atunci cand vreau sa ies din metrou si ei vor sa intre, ma imping inapoi in metrou ca sa prinda ei loc; celor care isi arunca bagajele la mine in cap, in incercarea lor nereusita de a-si ocupa un loc in metrou inca dinainte de a se urca in el; celor care ocupa partea dreapta a scarii rulante, asfel contribuind la blocajele din pasajul Unirii; chelnerilor care folosesc expresii de genul “tu ce vrei ma?” si ” daca nu comanzi si de mancare, elibereaza masa ca nu te servesc”; celor care cand ma calca pe picior se uita nervosi la mine si asteapta sa-mi cer scuze; celor care asculta manele pe strada si in metrou la difuzorul telefonului auriu; celor care va descheiati la camasa pana la nasturele din buric, care se rupe oricum din cauza burtii; celor care nu folositi deodorant si cand va tineti de manerele din tramvai, omorati jumate de vagon cu mirosul de sub-brat; femeilor care din respect pentru posetele dumneavoastra, le asezati pe ele pe scaun in metrou, si dumneavoastra stati in picioare; celor care nu-mi dati restul; celor care scuipati cand sunt la 30 de cm in spatele vostru, si saliva aia imi spala mie papucii in cel mai bun caz; celor care va cumparati pateuri si va aduceti pampersii folositi de acasa ca sa-i aruncati pe alee.

Va multumesc din suflet ca mi-ati aratat ca Romania nu se afla in situatia de acum din cauza conducerii ei. Aveti si voi contributia voastra. Sunteti speciali. Va multumesc.

PS: daca am uitat sa specific vreo categorie de oameni, amintiti-mi, lasati un comment.. nu vreau sa suparam pe cineva… sa se simta careva marginalizat ca despre el n-am scris in blog!

Dedic acest articol romanilor care mi-au deschis ochii intr-un fel mai deosebit, mai romanesc. Haideti sa va explic carui fel de oameni ma adresez. In prima mea zi de Bucuresti, in hypermarket, ma plimbam si eu linistit cu carutul in speranta ca am sa gasesc ceva de mancare. Un nene stationa in partea dreapta. Cand ajung in dreptul lui, si vreau sa merg mai departe, nenea ala isi face vant si se tranteste cu carutul in mine. Eu, ma uit la el enervat si-l intreb: “ci-ai ua?” (prima zi de Bucuresti, repet). Racneste la mine ca vrea si el sa mearga cu carutul. Am dat cu banul… sa-l pocnesc.. sa nu-l pocnesc… si a cazut, sa nu.. norocul lui. — Betuel, intr-una din primele vizite ale lui la Bucuresti, mergea cu mine pe strada, cand, langa el, incetineste o duba alba, deschide unul geamul, il scuipa, si merge mai departe, multumit de gluma lui buna. —- La Victoriei, Stau 5 minute sa se faca verde.. se face pentru 10 secunde.. ma pun sa traversez.. trece unu in viteza la 10 cm de mine, opreste dupa trecere.. si se racneste la mine: “ba boule, unde te bagi?”  (si alte cuvinte pe care nu pot sa le reproduc). N-am inteles nici pana acum unde am gresit.
Vreau prin acest post, sa le multumesc acestor 3 oameni, si pe langa ei, vreau sa le mai multumesc celor care: va opriti in usa cand ies din metrou, si din cauza ca stati acolo si eu n-am pe unde sa intru, pierd metroul; celor care va scuturati covoarele la balconul de deasupra aleii pe unde trec; chelnerilor care folositi expresii de genul “tu ce vrei ma?” si ” daca nu comanzi si de mancare, elibereaza masa ca nu te servesc”;celor care, atunci cand vreau sa ies din metrou si voi vreti sa intrati, ma impingeti inapoi in metrou ca sa prindeti loc;   celor care cand ma calcati pe picior, va uitati nervosi la mine si va asteptati sa-mi cer scuze; celor care va aruncati bagajele in capul meu, in incercarea voastra nereusita de a va ocupa un loc in metrou inca de pe scarile rulante; celor care nu folositi deodorant si cand va tineti de manerele din tramvai, omorati jumate de vagon cu mirosul de sub-brat; celor care ocupati partea stanga a scarii rulante, astfel contribuind la blocajele din pasajul Unirii; celor care ascultati manele pe strada si in metrou la difuzorul telefonului ala auriu; celor care va descheiati la camasa pana la nasturele din buric, care se rupe oricum din cauza burtii; femeilor care din respect pentru posetele dumneavoastra, le asezati pe ele pe scaun in metrou, astfel dand ocazia babelor, copiilor mici si femeilor gravide sa stea in picioare; celor care nu-mi dati restul; celor care scuipati cand sunt la 30 de cm in spatele vostru, si saliva aia imi spala mie papucii in cel mai bun caz; celor care va cumparati pateuri si va aduceti pampersii folositi de acasa ca sa-i aruncati pe alee.

Va multumesc din suflet ca mi-ati aratat ca Romania nu se afla in situatia de acum din cauza conducerii ei. Aveti si voi contributia voastra. Sunteti speciali. Va multumesc.

PS: daca am uitat sa specific vreo categorie de oameni, amintiti-mi, lasati un comment.. nu vreau sa suparam pe cineva… sa se simta careva marginalizat ca despre el n-am scris in blog!

Simfonia iubirii

Luminile stralucesc si o pala de vant caldut isi facu loc printre noi, odata cu ea.Toate privirile se intorc spre usa.Atunci,in fata mea aparu cel mai fin picior,imbracat in pantofi Prada.Ochii imi urca spre corpul perfect si spre rochia rosie, parca imbratisand formele ei perfecte in cel mai armonios mod.Nerabdator, urc mai sus cu privirea.Doream sa vad cine e aceasta misterioasa fata.Raman incremenit.Parul lung si ondulat, de culoarea abanosului i se revarsa peste umerii perfect sculptati.Parca sunt valurile marii, rapindu-mi linistea.Ochii albastrii, glaciali sclipesc ca doua stele pe cerul senin.Buzele pline si voluptoase ma duc cu gandul la ciresele ispititoare.
Toti se feresc din fata ei.Ea paseste incet, mandra si cu privirea ridicata.Cu fiecare pas pe care il face, parca imi paseste pe inima,apasand cat mai insistent.Ajunge in dreptul meu si parfumul ei dulce imi patrunde in nari, ametindu-ma.Privirea ei se indreapta spre mine si doar atat.Am pierdut notiunea timpului, in sala am ramas doar eu si ea.Eu, pierdut si ametit de frumusetea ei.Ea, mandra si constienta de vraja pe care o produce.
Dar ce folos ca…eu sunt doar un biet muritor, iar ea…este intreg Universul.
Ma trezeste din visare melodia care se aude in fundal, un vals.Timpul devine din nou dinamic, iar eu fac tot efortul  sa ma concentrez sa fiu uman.In sala balului lumea incepe sa se danseze, asadar eu ma retrag intr-un colt intunecat de unde pot observa lumea.Cu privirea infrigurata si flamanda dupa ea, o caut.Sta cu un pahar de sampanie in mana si se uita inexpresiv la toti.Sunt gelos pe acel pahar!Traversez sala printre toti acesti dansatori fericiti care si-au gasit locul in viata si indraznesc sa ma indrept spre ea.Apropiindu-ma, simt din nou acel parfum dezmierdandu-mi simturile si ducandu-ma intr-o stare euforica.Cu vocea gatuita de emotie, o invit la dans.Ma masoara cu privirea ei rece ca de gheata, si cu un zambet fortat, accepta.Atingandu-i mana ma infior.Simt cum intreg corpul imi este ca si electrocutat.Daca o simpla atingere de mana ma poate tulbura, oare cum ar fi sa o sarut?As muri dupa aceea?Stiu ca as muri fericit,in orice caz.
Ea observa tresarirea mea si zambeste ironic.Este constienta de emotiile pe care mi le trezeste.Simt ca nu mai am aer, ca ma sufoc.Cu ultimele puteri o conduc spre terasa sa luam putin aer.Inspir adanc si ii marturisesc ca sunt indragostit de ea, ca as vrea sa o fac cea mai fericita fiinta…ca as vrea sa o fac a mea si ea sa fie ingerul meu.
Imi arunca o privire patrunzatoare,  de parca ar trimite spre mine fulgere, si spune cu vocea cea mai melodica din lume ca ea nu se poate indragosti.Ca ea este si va ramane un chip frumos cu un suflet de gheata.Un suflet insensibil captiv in corpul unei zeite.Ma intorc cu spatele pentru o clipa ca sa imi revin si, uitandu-ma din nou spre ea…a disparut.Disperat, observ pe jos esarfa ei cazuta.O ridic si inspir in nari mirosul ei.Aceasta este tot ce mi-a mai ramas.Doar atat.Timpul a inghetat o data cu plecarea ei si tot ce se poate vedea acum e un barbat pe terasa,cu privirea pierduta indreptata in zare si cu o esarfa rosie tinuta strans in maini.Doar atat.

Scris de Alina Ilioi

Cifre

Inca 7 patratele colorate cu albastru arata calendarul meu. Daca cititi in stele, atunci stiti ca patratelele albastre inseamna examene pe care inca nu le-am dat sesiunea asta. Dupa 14 examene sesiunea trecuta si inca 9 de pana acum in sesiunea asta, déjà pot sa zic ca m-am saturat de atata scoala. Lumea pleaca in vacanta, se duc oamenii la mare, la munte, si noi studentii stam si invatam. Scriu acest articol in memoria studentilor care inca sunt in sesiune, si al elevilor care mai au de dat BAC-ul,  fie-ne examenele usoare… Baieti si fete.. nu disperati! Facem scoala pentru ca dupa ce o terminam, sa ne relaxam muncind, iar pe la 60-65 de ani sa iesim la pensie, si sa ne bucuram de 2 ani de pensie in conditiile in care speranta de viata in Romania e 67 de ani. 16 ani de scoala,  40 de munca, pentru 2 ani de inghitit pastile! Invatati pentru ca merita! Mult spor! :p

Viata de blogger…

 Poi pentru ca toata lumea va scrie cum a inceput toata treaba asta cu blogul eu am sa va spun cum am s-o termin.
Deci, cica eram eu pe la 95 de ani, si stateam in fata computerului si bloguiam. Normal, déjà aveam domeniul meu, pentru ca déjà castigasem concurusul ala organizat de blog18ro . Si cum stateam eu acolo si intrebam alti pensionari bloggeri de unde ne mai cumparam azi Prostamol, m-am hotarat sa nu ma mai duc eu, ci sa-mi trimit servitorul german (pentru ca din pensia mea de blogger imi permiteam sa angajez un german, si pentru ca atunci veneau germanii la munca in Romania, si nu invers cum se intampla in viitor) Dar vremea a trecut si am facut 63 de ani. Imi amintesc de parca ar fi fost azi. Noroc cu blogurile astea de unde am aflat ca pot iesi la pensie mai repede de 65 pentru ca implinisem 40 de ani de munca asidua in afara si in curtea blogului. Ee, si vremea a trecut, si imi amintesc cum il duceam pe fecioru-miu la facultate, normal, facultatea de bloggeri, pentru ca déjà se inventase facultatea asta ( asta se intampla prin 2038, cand aveam eu 50 de ani). Normal. Asa tata, asa fiu. Ee, si dupa ce l-am trimis pe fecioru-miu la facultate, au mai trecut cativa ani, si a dat si el examenul de capacitate. Ma, asa de recunoscator is cu blogurile astea. Am dat peste filmuletele alea ale lui Chirila, din viitor.. viitorul indepartat, (prin 2009) unde explica el ca de fapt in viata trebuie sa faci ce-ti place. Si l-am intrebat pe baiat ce-i place, si mi-a zis ca-i place fotbalul, asa ca am cautat pe bloguri si am gasit un liceu bun : ala de silvicultura. Singur in padure, poate-i vine mintea la cap. Tare mare influenta a avut toata treaba asta cu bloggingul la mine. Déjà prin 2015, cand am facut nunta, miliarde de cititori de-ai mei au aflat ca ma insor si mi-au trimis cadouri. Tot dintr-un blog am aflat si ce trebuie sa fac cu ele, cu cadourile, ca de neveste stiam. Sa le pun in pod, ca daca am blog,  atunci am tot ce-mi trebuie pentru a supravietui (nu nevestele, cadourile).   Ehee, vreme trece, vreme vine,  stau pe blog si-asta-i de bine.. Prin 2009, cand am inventat eu blogul, lucram la IMGB. Pentru ca eram cam multi in firma, lumea ma cunostea dupa blog, si sa-i vedeti pe toti cum veneau sa-mi ceara autografe, sau ma plateasca sa scriu despre ei pe blog, ca vor si ei sa fie faimosi cum is eu.. .. sau ma rog.. nu chiar asa :)).  M-a ajutat mult sa supravietuiesc blogul asta. In tinerete nu eram eu asa rabdator, si cand ma enerva cineva, in loc sa-i arunc cu prastia in cap, imi ziceam « lasa ma, ca ajung eu acasa si sa vezi ce scriu despre el pe blog », sau, daca imi zicea cineva ceva de rau, de exemplu « ba, tu nu te uiti ca ai 1.70?», eu ii replicam taios « da ma, dar macar am blog » si ii inchideam gura. Replica asta cu « da ma, dar macar am blog » a ramas si acum una invincibila, inpenetrabila, sau cum era cuvantul ala care exprima ceva care te lasa fara replica.
In concluzie, provincial bucurestean caut influenta. Bloggingul se ofera. Da cineva mai mult ? Daca nu, atunci particip la concursul asta  pentru competitie in primul rand, apoi pentru  domeniu si hosting, ca sa ma fac blogger super-profesionist.  Stiti voi, concursul ala organizat de blog18 în colaborare cu gazduire-blog.ro; Gazduire-blog.ro  care este o alternativă de găzduire a blogului, pentru toate buzunarele, preţurile începând de la 17 euro / an, cel mai scump pachet fiind de 30 euro / an… si la la la la la… Viata de blogger.. ce sa-i faci..

Tragedii – daca Dumnezeu si-ar lua concediu

“Exista 2 mari tragedii in viata: una este sa nu obtii ceea ce iti doresti, si a doua, sa obtii ceea ce iti doresti.”(George Bernard Shaw)
Citeam de dimineata despre mama unui tanar care suferise un atac cerebral si acum necesita o operatie pe creier care este foarte scumpa. Mai degraba suparat si dezamagit, decat revoltat, acest tanar afirma ca “din pacate Dumnezeu e cel ce decide cine moare si cine nu”… Din pacate…
Cum ar fi daca n-ar decide Dumnezeu? Unul din filmele mele preferate, “Bruce Almighty” arata o varianta. Ce s-ar intampla daca Dumnezeu si-ar lua concediu si ar decide oamenii in locul Lui? Cum ar arata lumea asta daca n-ar mai muri nimeni? Daca miilor de copile care raman insarcinate “accidental” la 17 ani le-ar disparea pur si simplu pruncii din burta? Cum ar arata lumea asta daca in fiecare saptamana s-ar imparti premiul ala de 5-6 mil de euro de la loterie la 500000 de oameni? Cum ar arata o lume in care toate fetele ar arata ca Agelina si toti baietii ca Brad? Cum ar arata o facultate in care nici un student n-ar avea nici o restanta, ci toti ar avea numai note de 10? Cum ar arata strazile pline doar de Q-uri si de X-uri? Ce s-ar construi in loc de spitale? Cum ar fi daca fiecare ar fi iubit de cine ar vrea? Cum ar arata o lume in care fiecare ar putea trasni cu un fulger pe oricine? Cum ar arata lumea daca ar fi moarta capra vecinului, si vaca mea ar avea 8 tate si 3 coarne? Cum ar fi un meci de fotbal in care castiga ambele echipe, si deasemenea ambele pierd? Cum ar arata aurolacii aia de la Gara de Nord in niste Penth-Hausuri prin Miami? Cum ar fi daca am fi toti cei mai buni la toate? Cum ar arata daca Dumnezeu ar da Ctr+A si YES la toate rugaciunile? Cum ar arata lumea in care Dumnezeu nu s-ar mai implica?
Trebuie sa recunoastem, ca nu-i de-ajuns sa ne fie noua bine.. trebuie ca celorlalti sa le fie rau. Nu-i de-ajuns sa fii tu bogat, ci trebuie ca toti ceilalti sa fie saraci. Nu-i de-ajuns sa ai tu un X12i, trebuie ca celalalt sa n-aiba nici amarata aia de 1310 care-i ingropata in asfalt, si e neaparat sa-ti vezi vecinul cum vine la tine la usa si se umileste pentru 5 lei ca sa aiba ce da de mancare la copii, pentru ca tu sa te simti atat de “peste el” si de mega-sfant, si sa-l vezi pe el atat de pricajit, sa-l pui sa-ti pupe picioarele, si sa-i arunci 3 lei in scarba, si dupa aia sa-i zici: “la munca, nu la cersit!”, ca doar tu ai muncit pentru ce ai!
Ma bucur ca nu-s Dumnezeu, si ma bucur ca nu-i nici unul dintre voi, ca ar fi vai si-amar de pielea mea, si ma bucur ca Dumnezeu e Dumnezeu si nu si-o ia in cap asa cum fac oamenii, si ca desi e Dumnezeu, nu ne trasneste pentru ne trantim cu carutul intr-al lui, sau pentru ca ne bagam la coada in fata Lui si mai mult de atat pentru ca singurul loc unde ii folosim numele e in injuraturi. Multumim Doamne ca ai rabdarea cu noi si ca muncesti si in vacanta fara sa fii platit dublu!

IMGB Gladiators’ League

Dupa cum stiti, noua, celor de la IMGB ne place pe langa munca, si fotbalul, si de-asta ne intalnim in fiecare joi de la ora 17 sa jucam fotbal. Ne-am gandit ca ar fi frumos sa organizam un campionat. L-am gandit impreuna, si l-am organizat. IMGB GLADIATORS’ LEAGUE. Deocamdata suntem in competite 8 echipe. Daca ramanem 8, atunci vom juca in sistemul Champions League.  Doua grupe a cate 4, primele 2 echipe din grupe vor avansa spre semifinale. Se mai pot inscrie echipe pana cel tarziu maine la ora 12:00. Am creat o pagina speciala cu clasamente, scoruri, comentarii etc – pagina IMGB-GL.
Sper ca acest campionat sa fie un mod de a ne relaxa si de a crea un colectiv mai unit, decat un motiv de cearta sau de argumentare. Multumim conducerii companiei si sindicatului pentru sprijin, si sunteti asteptati la meciuri!

 PS-1: cautam arbitru cu fluier pentru meciurile de maine – daca va oferiti careva (din IMGB) dati-mi de stire
PS-2: pentru a organiza blaturi, pentru a vinde, cumpara meciuri, pentru pariuri, sau pentru a bate arbitrii, luati legatura cu mine

9898

Deci, in fiecare zi raman uimit de ceea ce cautati voi pe google. De ceva vreme urmaresc cum ajungeti la mine pe blog, si chiar ma amuz ) Pentru ca foarte multi aveti intrebari, sau anumite probleme, si de-asta apelati la google, vreau sa va respect anonimatul, si sa discutam impreuna despre ceea ce va apasa.
- “cum imi dau seama daca un inspector de resurse umane” – cand afli sa-mi spui si mie )
- “transpiratie dragoste” – se cam leaga, asa-i? )
- “nu vreau criza” – sper ca te-a consolat google in cazul asta )
- “m-am inchis in casa si nu prea ies afara” – solutia mea? lasa-mi blogul in pace si iesi afara
- “cumpar stalpi din gard de beton” – tare-s curios de ce te-a trimis google la mine )
- “transpiratia ta imi place” – man, ai o problema cred )
- “poezie despre ultima zi de scoala” – foaie verde stau in beci – nu mai merg la scoala-n veci – ii buna asta? )
- “doi ochi albastri” ma simt mandru ca mi-a recomandat ochii google )
- “buze ca ciresele” – inca o data, Alina multumim de simfonia iubirii; a fost raspunsul unei cautari :p
- “de unde pot sa imprumut bani in suceava” – te-a trimis google la mine.. dar.. chiar n-am banca ?
- “cu ce sa ma imbrac in excursie in suceava” – daca esti baiat evita rozul, evita pantalonii aia care arata de parca esti “alterat in nadragi”, iar daca esti fata, important e sa te imbraci, ca-i frig acolo
- “la ce facultate sa dau pe criza asta” – important e sa faci ce-ti place. ii bine sa nu mergi la facultatea de capsuni sau de mandarine
ultima, si preferata mea: “ce ascunde flatulenta” – Flatulenta ascunde ceva ce-i mai bine sa nu iese la suprafata ca omoara pe toti. Flatulenta asta e ca un fel de bomba ecologica, care, atunci cand explodeaza, rade tot din jur pe o distanta de cativa metri. In principiu, flatulenta ascunde un gaz metan cu miros de fasole stricate. Pentru a crea o astfel de bomba, in general, oamenii de stiinta aleg sa combine – varza cu lapte, iaurt cu mere, fasole cu castraveti, cheefsi-ul, sau alte substante flatulentologene.
Sunt sigur ca google ma va recomanda in continuare ca si solutie la intrebarile voastre. Am sa incerc sa fiu cat mai prompt cu raspunsurile, pentru a fi sigur ca vom gasi raspunsuri la problemele dumneavoastra. Va multumesc pentru incredere )
Semnat, pentru 9898 (9595 e deja luat), Dr Ionut Andrisan

(poza preluata de pe www.healthsciencetechnology.wikispaces.com)

Tehnici noi de invatare

Nu vi se intampla sa aveti de invatat, si afara sa fie 30 de grade, si sa va sune prietenii ca va asteapta la strand, si tu sa trebuiasca sa-i zici: nu pot ba ca am examen luni, si trebuie sa invat. Si dupa un telefon ca asta, parca pe fiecare rand din carte sa scrie mare: STRAND!! si sa nu mai vezi in fata ochilor altceva decat apa. Eu am incercat sa gasesc o solutie la aceasta problema, pe care o avem toti de altfel, necesitatea de a invata, si lipsa de chef.   Eu am incercat sa combin necesarul cu hobby-ul si uite ce mi-a iesit: http://freestorage.ro/w1g5i44fu7wi (dati click pe free download, scrieti codul, apoi download si gata ).Enjoy my original music. ) Cred ca ar fi o tehnica de invatare foarte buna, dac as tine minte ceva.  ;)) Acum ne mai putem gandi, la inventarea de cursuri subacvatice, sa poti invata la strand, sau cursuri sub forma de inghetata, la cursuri scrise pe mingea de fotbal, sau la somnifere cu cursuri in ele… Eu v-am prezentat doar variantele mele. Daca aveti si alte solutii.. le asteptam!

(poza preluata de pe www.z.hubpages.com)

Pentru ca trebuie…

Aveam de gand sa scriu altceva azi. Va spun inca de la inceput ca ce scriu e neinteresant, si cel mai probabil nu merita atentia voastra, insa, pentru ca aici e locul meu, cutiuta mea cu jucarii, locul unde pot sa visez, sau sa scriu despre cum mi-as dori sa fie anumite lucruri, sau sa nu fie, locul unde din cand in cand, au voie sa apara masinute de razboi langa papusi barby, si unicorni langa lei, imi permit pe langa realitate, sa-mi mai aduc aminte si la ce visam candva.
Ma gandeam zilele astea.. mentalitatea cu care am crescut.. Imi doream tare mult un telefon anume, dar pentru ca nu mi-l permiteam pe ala, mi-l dadeam la schimb pe al meu pentru unul mai bun, desi nu-mi doream telefonul ala, insa.. simplu, mi se parea mai bun decat ce am. Si o tot lungeam cu compromisuri de-astea, si cu afaceri de genul asta prin care nu reuseam niciodata sa castig ceea ce vreau cu adevarat. Nebunie viata asta..
Cand eram mai mic, mi-am dorit sa continui scoala de muzica, insa a trebuit sa fac ceva mai practic pentru binele viitorului meu. Mi-am dorit cand am mers in tabara, sa ma urc sus pe piatra, si sa stau singur, insa a trebuit sa fiu prezent in colectiv, ca nu cumva sa deprim pe careva cu starea de visator. Mi-am dorit sa plec in Australia, insa, a trebuit sa n-o fac, pentru ca trebuie sa ma limitez la viata reala.. visele sunt pentru nepragmatici, exact cum nu trebuie sa fiu, pentru a ajunge cineva. Mi-am dorit sa fiu diferit, insa, a trebuit sa ajung un om normal, pentru ca e gresit sa fiu diferit sau sa gandesc diferit. Mi-am dorit sa fiu destept, insa, a trebuit sa ascund asta, pentru ca tot timpul as fi parut prea arogant. Mi-am dorit sa mai fiu putin copil, macar inca o zi, insa a trebuit sa fiu matur pentru a ramane pe linia de plutire. Mi-am dorit sa fi avut mai mult timp sa cant, insa, a trebuit sa lucrez, si dupa serviciu a trebuit sa invat. Mi-am dorit sa vin acasa.. de multe ori.. insa, a trebuit sa-mi platesc facturile atunci, si nu mi-au ramas bani sa vin. Mi-as fi dorit sa fi avut, dupa 5 zile de serviciu, un weekend liber, in care sa ma pot odihni linistit, insa nu-mi permit asta. Trebuie sa merg la scoala, sa invat, sa strang multe diplome, ca sa reusesc sa-mi platesc ratele cand am sa fiu mare. Mi-am dorit sa merg in pantaloni scurti la serviciu, dar a trebuit sa port o tinuta ceva mai decenta, ca sa dau dovada de bun simt si de seriozitate. Mi-as fi dorit sa nu am biroul albastru, insa trebuie pentru ca asa il au toti. Mi-am dorit sa inteleg de ce trebuie atatea lucruri pe care nu mi le-am dorit niciodata. De ce trebuie sa lupt inspre alta directie decat cea pe care o doresc? Mi-as fi dorit sa fi fost iubit candva de cineva, dar a trebuit sa invat ca, in viata, tot timpul vor fi unii mai buni ca mine si daca ma lupt cu ei pentru acelasi lucru, pierd. Mi-as dori sa nu stiu exact ce se va intampla in urmatorii 150 de ani din viata mea, insa, a trebuit sa-mi fac un plan precis, si sa realizez ca ceea ce trebuie sa se intample, se leaga prea putin de ceea ce imi doresc. Mi-as dori ca dupa ce fac tot ce trebuie, sa fiu fericit, insa ceea ce trebuie sa ma faca fericit, este ceea ce deja am (si altii n-au), de parca ne-am dori toti aceleasi lucruri. Mi-as dori sa pot da toate lucrurile pe care le am si nu ma fac fericit, altora, care le doresc mai mult decat mine, si mi-as dor sa pot avea eu, ce arunca altii la gunoi. Trebuie prea multe lucruri… Nu mai ramane loc sa-mi doresc.. sa visez.

Vremuri

“Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.
Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”
din Biblie, cartea Eclesiastul capitolul 3, versetele 1-8

(poza preluata de pe www.rocbike.com )

Voi cu BACU’

Voua care incepeti maine cu bacul va dedic acest post. Maine veti avea o revelatie. Zecile de profesori care va invatau despre sistemul defect plin de coruptie din Romania, in mod sigur va vor arata ca si ei sunt parte a acestui sistem. Maine veti lua note pe ochi frumosi si pe plicuri grase. De maine in 2 saptamani va veti convinge ca examenul de bacalaureat nu este altceva decat o mare afacere. 100 de ron pentru protocol. 30 de elevi in clasa. 10 clase. 2 scoli. 60000 de ron (600 de milioane vechi) pentru a cumpara mancare la 12 profesori care corecteaza tezele. 30 de roni 20 de elevi. 2 supraveghetori. 300 de ron de supraveghetor sa va lase sa va ajutati intre voi.  Cati bani cheltuiti in clasa a 12-a? chiar is curios – culegeri, ore de meditatii, banchet, protocoale, spaga, haine noi, poze, diplome.. Cat mai ajunge un an de scoala gratuita azi? Cati ani din viata va mai mananca bacul? Eu fac pedagogie la una din facultati. Acolo am invatat ca scopul principal al scolii nu este indesarea datelor in capul elevilor, ci formarea unui caracter, a unui mod de gandire. De fapt scoala ar fi o pregatire pentru viata in principal. Frumos mod de a termina aceasta educatie. Muulta spaga.    De ce va zic toate astea? Simplu – pentru ca daca aceia din clasa voastra care aveau 2 pe linie iau 10 la bac si voi luati 8, sa nu fiti dezamagiti. Bacul n-are nimic de-a face cu ce stiti. Lucrarile voastre vor fi privite nu corectate. Nu va lasati dezamagiti de BAC. Asta e primul vostru pas inspre viata asta pe care o veti trai de acum inainte. Aici incepeti sa vedeti sistemul corupt din tara noastra. E un pas important. Succes.

PS: Imi cer scuze profesorilor care nu vor lua spaga si care vor corecta corect tezele de BAC. Sper ca existati!

Succes Betuel, Dana, Marius, Andrei, Alin, Esty, Alex colegul lui Marius, Alex C, Cipri C,  Camy si Timeea,  verisoarelor mele Aina si Andreea, Tibi, Lucian B (da tu esti taticule;)) ), Betty A, Nicu Z, Iosif C, Petrut C… pe masura ce imi mai aduc aminte mai completez lista. Succes bacalaureatilor…

Cu burta la soare

De cand s-au terminat cu alegerile euro-parlamentare, parca s-au mai calmat spiritele. Nu prea mai vad asa mediatizate scandaluri, parca a revenit monotonia. Poate din cauza ca lumea se pregateste de concediu. Apropo de concediu, citeam dimineata pe unde-si vor petrece concediul ministrii. Nu stiu daca am ramas surprins sau nu cand am auzit de destinatii ca Singapore, Filipine, Venezuela, Nigeria, Brazilia, Iordania, Liban sau Maroc. Ceilalti romani care nu-s ministri se vor multumi cu litoralul romanesc sau cel din Bulgaria, in schimbul a 2-3-4 salarii pentru 4-5 nopti. E un pret mare, insa sunt convins ca merita. Desi mai ironizam, mai radem de soarta noastra, de mentalitatea noastra, sunt convins totusi ca cei mai multi dintre noi muncim din greu pentru bani, si dupa multa munca, meritam fiecare o vacanta. Chiar si ministrii pe care nu-i iubim asa mult, si politistii care ne dau amenzi, si fotbalistii care pierd, toti. Vacanta e ceva necesar. Intr-adevar nu ne permitem toti sa mergem macar in Grecia, sau care Grecia, macar pe litoralul nostru, insa, o saptamana in care sa stam cu burta la soare pe balcon, in care sa mai lasam creierul sa se mai odihneasca, sa ne mai eliberam de stres, sa mai lasam muschii sa stea neincordati, e bine-venita. Eu, nu-mi fac planuri de vacanta. Am sa fiu spontan anul asta. (Nu ma trageti de urechi, si nu-mi amintiti ca mai am de dat inca 4 examene ca stiu! Trece si sesiunea, trece si bacul, si vine vacanta pana la urma! ) Oricum, eu aleg muntele. Voi pe unde va bronzati anul asta?

Ploi acide

Azi e innorat, si se anunta ploaie cel putin pana la sfarsitul saptamanii. Nu-i inorat doar afara. Parca si ziarul e mai negru azi. Dragu nostru Ferentari a comis-o iar. Ieri, vreo 40 de persoane s-au gandit sa bata vreo 10 politisti. Dupa ce i-au batut bine, s-au gandit sa sarbatoreasca cu un gratar. Frumos, foarte frumos din partea lor. Tot azi scria in ziar de iubitul Deliei care a fost injunghiat in Herastrau. Parca nu erau destule stiri negre, s-a publicat o statistica, conform careia, Romania a avut cea mai mare rata de crestere a mortalitatii pe sosele din Europa, peste 10%.Ca sa continue in acelasi stil, unul din ziare anunta pe prima pagina moartea bebelusului unei vedete. Tragedie intr-un metrou din Washington, scandal cu o Simona, scandal cu Eba, un nene trimis fortat in concediu, niste alegeri fraudate,sa tot citesti presa asta. Nici macar horoscopul nu e promitator. O ultima stire, publicata in sectiunea de publicitate, e ca una din marile banci se pregateste sa faca angajari.
Daca as fi roman normal, as zice ca la noi in tara e nasol, se intampla numai treburi nasoale, nimic bun. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, cat de mult au legatura cu mine stirile alea nepromitatoare, si cat de mult are stirea aia buna, mica? Da, ma intereseaza ca mor oamenii in accidente rutiere, ma intereseaza sa stiu ca nu-i de umblat noaptea prin Ferentari, nici cu 10 politisti dupa tine, dar, astea-s metode defensive ale vietii. Sa ma feresc de… Nu ma ajuta sa-mi fac viata mai buna, ci doar sa nu mi-o fac mai rea. Acum, daca as fi in domeniu bancar, si as fi unul din sutele de persoane disponibilizate in anul care a trecut, sau anul asta, chiar m-ar interesa stirea aia cu banca, mi-ar da o urma de speranta.
Cred perspectiva asta asupra vietii depinde de noi. Daca ma uit numai la crime si scandaluri, ajung si eu la concluzia ca “asa ceva numai in Romania se poate intampla”, insa, daca privesc atent, s-ar putea sa gasesc si ceva bun in multimea asta de tragedii. E nasol ca am ajuns trebuiasca sa cautam comori in lada cu gunoi.
(imagine preluata de pe ww.247wallst.com)

Mai parinti mai

Iar vin cu o stire furata din ziar. Un copil de 2 ani si 5 luni e cel mai tanar fumator din lume. La varsta lui fumeaza un pachet de tigari pe zi. Daca nu primeste tigari, se enerveaza, tipa, plange… Totul a inceput de la o gluma. Parintilor li se pare amuzant sa-si vada bebele pufaind din tigari.
Acum, psihologic vorbind, ori te duci la copil cu tigara in gura, si tipi la el ca sa nu se apuce niciodata de fumat, ori ii pui tu tigara in gura, cam tot acelasi efect il are pana la urma. Zic asta pentru ca, ni se pare revoltator ca un parinte sa distruga plamanii unui copil care nici nu stie sa vorbeasca. Eu zic ca e la fel de revoltator sa dam un simplu exemplu rau unui copil. Parca prea des se intampla… Parinti care vor binele copiilor, insa il vor cu un minim de efort. Facem legi, punem garduri si zicem: asta ai voie, asta n-ai voie, am sa-ti zic cand ai sa mai cresti, nu poti tu, n-ai cum sa intelegi, etc. Sa-i spui copilului ca alcoolul nu-i bun, cand esti beat, sa-i zici ca drogurile fac rau cand ai ace in vena, sa-i spui sa fie atent cum traverseaza stand cu el in mijlocul intersectiei cand e rosu, sa-i spui sa invete cand tu te uiti la telenovele, sau sa vina acasa inainte de 11, cand tu vii la 3, toate astea au efect invers. Copilul nu face ce i se zice, ci face ceea ce vede. Educatia nu se face cu morala, dragi parinti, ci cu exemple bune.

Cantec de jale

Da.. dragii mei colegi mi-au cantat azi imnul de jale.. Va multumesc dragi colegi pentru reprezentatia de azi.  Desi n-am considerat niciodata un motiv de bucurie imbatranirea asta, are si ea partea ei buna.  Multumesc Esty ca ai urmarit ceasul, multumesc Ovidiu ca te-ai trezit la 7 sa ma suni. Multumesc Leo, ca ai spus la toata lumea, si mi-ai transmis urarile lor, multumesc colegi mei dragi (am niste colegi de nota 10! ) ca mi-ati invadat biroul si ca ati facut sa rasune tot acvariul de muzica:)) Multumesc Dana, Marius, Andrei, Betuel, Vasile…..  Multumesc celor v-ati amintit, celor care va amintiti sau de-abia aflati.  Tata, n-ai raspuns la telefon, probabil ca-i ratacit pe undeva.. iti zic aici: – La multi ani!

Ce sa-i faci.. toti imbatranim… tuturor ni se canta cantece de jale… (de-alea cu “cine sa traiasca.. bloggeru sa traiasca”)… 21 is over

Thank you – all

PS: TIBI mi-a zis de 2 ori La multi ani.. deci.. respect

Vrem taxe! Vrem amenzi!!

Cat timp din viata va petreceti in metrou? Eu 2 ore pe zi cel putin. Aproape 10% din viata. Asta nu se intampla doar din cauza ca-i mare distanta pe care o parcurg, ci din alea 2 ore, cel putin jumatate de ora o petrec in tunelul ala dintre Unirii 1 si Unirii 2. N-ar trebui sa dureze mai mult de 5 minute un drum de-asta intre magistrale, dar multumita concitadinilor mei care n-au invatat sa circule inca, se intampla blocaje si trafic. Propunerea mea e urmatoarea. Pentru ca tot suntem in criza, propun sa se faca abonamente speciale pentru cei care vor sa circule fara limita (minima) de viteza, care vor sa stea exact in centrul benzii rulante, chiar daca se face coada in spatele lor, pentru cei care vor sa intre in metrou inainte sa iese ceilalti.  In loc de 25 de lei pe luna, sa se faca abonamentul 250 de lei- cu suprataxa de necivilzatie inclusa. De ce? Ca sa facem alt metrou pentru oamenii civilizati, pentru cei care nu vor sa intarzie la serviciu si nici sa-si petreaca jumatate din viata in metrou.  Chiar ieri am vazut o tanti care si-a aruncat plasa pe un scaun, si dupa vreo 10 secunde a ajuns si ea acolo. Ar trebui sa respect o persoana ca asta? o atitudine ca asta? Tantea asta avea trecut de 60 cred.  concluzia: vrem sa mariti taxele pentru necivilizati, si sa inventati politisti rutieri pentru metrou care sa dea amenzi.

Asta e solutia mea… daca aveti altele.. le astept

(sursa fotografie – www.emaramures.ro)

La sfert de drum!

Stiu ca urmariti evolutia IMGB-GL, pentru ca e de departe cea mai vizitata pagina de pe blog. Vreau sa fac un rezumat la ce s-a intamplat pana acum. Meciul de debut, un derby dupa parerea mea, meci disputat intre TO+CND si Otelarie, finalizat cu victoria la limita a Otelariei, a fost un meci timid cred eu. S-a jucat foarte grijuliu, n-a fost loc de multe greseli, de-asta probabil au fost mai putin faze spectaculoase. Insa am avut parte de 3 goluri.   Urmatorul meci dintre Acvariu si Forja 1, a fost unul din cele mai violente meciuri. S-a lasat cu dinti scosi, concedii medicale, etc.. Nu, nu ne-am batut, ci toate s-au intamplat in joc, si “victimele” au fost jucatorii din Acvariu. Desigur, asta nu-i o scuze pentru infrangerea lor in fata Forjei. Eu recunosc, Forja 1 a jucat mai bine. TO+CND cu Forja 2 a fost un meci istoric. Dupa infrangerea din fata Otelariei, TO+CND a revenit in forta si a invins Forja 2 cu un scor fabulos: 8-1. A fost un meci mai special, nu doar datorita golurilor numeroase, ci si datorita unui eveniment nu tocmai placut. In urma unei degajari a mingii, doi jucatori au sarit sa loveasca mingea cu capul, si s-au ciocnit destul de dur, unul din ei spargandu-si arcada, iar celalalt alegandu-se cu un cucui cat un pumn. Din fericire, ambii jucatori sunt refacuti.  Forja 2 a legat pase, a jucat binisor, insa TO+CND a profitat de fiecare ocazie, si a castigat.  Meciul dintre Mol si Hevron, singurul terminat cu scor alb, a avut deasemenea partea lui speciala. Un joc defensiv al Molului  a reusit sa tina piept atacurilor interminabile ale Hevronului. Este de remarcat ca au fost ocazii uriase de gol din partea ambelor echipe. KTE cu Otelaria au avut probabil cel mai frumos meci de pana acum. Baietii de la KTE au jucat foarte lejer, cu zambetul pe buze, cu fair-play, chiar daca n-au invins Otelaria. A fost un joc cu putine faulturi, un joc tehnic as zice eu din partea ambelor echipe. Cristian Moraru de la KTE a facut senzatie de cateva ori, cel mai mult atunci cand a driblat 2 jucatori printr-un flic cu mingea intre adidasi. Multumim KTE pentru ca ati cumparat sticlele de suc care le-ati adus si le-ati impartit.  Ultimul meci de pana acum a fost disputat intre Acvariu si Administratie. Un meci destul de curat cred, cu un singur gol, gol practic facut cadou Acvariului.

Asadar, pana acum, Otelaria e aproape calificata, fiind liderul grupei ei, urmata de Turnatorie, iar in cealalta grupa, Forja 1 conduce grupa, la egalitate de puncte cu Acvariul, insa cu un meci mai putin disputat.. Astea sunt rezultate provizorii, pentru ca toate echipele au sanse de calificare in momentul de fata.  Puteti vota echipa favorita, sau sa va lasati comentariile pe pagina IMGB-GL.. Acolo vom reveni cu detalii.

4 ore

Ma, deci eu am ajuns la o concluzie. Toti care imi cititi blogul, folositi internetul. )
E destul de controversata treaba asta cu viata virtuala – viata sociala. Is atatea siteuri de socializare, dating, combinare, prieteni, atatea bloguri, atatea reclame, atata youtube si atata google.. Azi am completat un sondaj si am scris acolo ca folosesc internetul undeva intre 6 si 10 ore pe zi. Da! daca stau 2 ore la 10 metri sub pamant in fiecare zi (metrou), uite ca mai bine de 6-7 ore le stau cu pixelii in fata.
De ce nu ies in oras? de ce stau pe mess in loc sa ma intalnesc cu persoana cu care vreau sa vorbesc? de asa de mult online? Daca 2 ore is la metrou, 8 le dorm si 10 le stau in fata computerului, asta inseamna ca imi mai raman 4 ore sa fac curatenie, sa-mi fac de mancare, sa imi spal hainele, sa ma spal pe mine, sa mananc, sa vorbesc la telefon, si sa ies in oras… etc… Am timp, nu? 4 ore mari… poate singurele care fac diferenta…

(poza preluata de pe www.7art-screensavers.com)

Ceva ce face diferenta

“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest “în parte” se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
Pasaj extras din Biblie, cartea 1 Corinteni, capitolul 13
(poza preluata de pe www.farm1.static.flickr.com)

Miss Lady

Mergeam zambind pe coridor, cu zambetul pe fatza si increzatoare. Toata lumea ma privea. Dar, ceva se tranti practic in mine! Zambetul mi-a disparut de pe fata cand am vazut-o. Era ea, fata ce se ascundea in spatele ochelarilor, in spatele acelor haine care ma socau si-mi dadeau dureri de cap. Am privit-o din cap pana in picioare. Da, ea era. Cu papucii ei de fata batrana in picioare, cu o fusta sclipicioasa de la o taraba din bazar si nu in ultimul rand, cu un tricou fake “Puna” pe care il expunea mandra. Stiu, stiu…nu haina il face pe om, dar…dupa haine e judecat uneori chiar gresit, omul. Sa ne intoarcem la ale noastre. Imi zambi, cu dintii ei galbeni si-si duse mana spre par… unghiile ei aveau manichiura frantuzeasca, numai ca in varianta neagra!!!  Parul, incalcit si uleios, statea aruncat pe spate. Am dat sa ma indepartez dar, deodata, neimaginabil m-a cuprins o mila fata de ea. Cand i-am vazut ochii de un verde pur, care imi aduceau aminte de iarba proaspat cosita, nu am rezistat. Am luat-o de brat si i-am spus clar si raspicat “Hai sa facem om din tine”.
Prima impresie pe care ti’o faci despre un om in asta consta. Si nu neaparat in stil, in culori, in moda, cat e important sa fii mereu imbracat ingrijit (nu cu tot felu’ de late atarnand sau maneci sau ate de la blugi), curat, decent. Asta e o regula de minim bun simt, si cei care spun ca nu conteaza, probabil se simt cu musca pe caciula. In sensul asta haina il face pe om.
Pentru inceput, i-am spus :” Draga mea, moda este în acelaşi timp fluture şi omidă. Fii o omidă supusă în lumina zilei şi un fluture bezmetic în întuneric. Nimic nu poate fi mai monoton decât un miriapod şi nimic mai adorabil decât un fluture. Există rochii care se târăsc şi rochii care flutură. Fluturele nu va zbura la cumpărături, aşa cum nici miriapodul nu se va târî alene la bal.”  De ce nu adopta lumea un stil cat mai simplu, cat mai ingrijit? Cu aceasta sigur nu o pot da in bara. Dar numai mintile stralucite isi pot permite stilul simplu.
I-am spalat parul si  i l-am aranjat simplu, in bucle lejere. Am aruncat papucii urati de fata batrana si i-am pus in picioare o pereche de sandalute finute. A imbracat o rochita vaporoasa alba si si-a curatat manichiura. Era total alta. Era cea mai draguta fata din cate am vazut!
Am mers inapoi pe coridorul scolii si de data aceasta ea era in centrul atentiei. Toti erau socati. Unde a disparut fata care se imbraca cu tot felul de sclipici?
Se opri, se uita in ochii mei, imi zambi, de aceasta data cu cel mai frumos zambet posibil si intinse mana ei curate spre mine si-mi spuse “Multumesc ca mi-ai aratat ce inseamna sa fii om! Ca mi-ai aratat ce inseamna cu adevarat sa fiu o lady!”

Scris de Alina Ilioi

Err – stil de stil

Si pentru ca am promis si varianta masculina de la “Miss Lady“, cine putea fi mai potrivit sa scrie un articol de genul decat colegul si prietenul meu, Andrei.. Read and learn:
“Bine ai venit in ziua de astazi! Trezit de dimineata, ah munca asta, pap si eu ca un baiat cumintel, ma spal si incep sa ma imbrac: mai intai caut tricoul roz cu scris in cristale pe spate: MACHO, uite-l, da-ti repede la subrat cu un pic de Lady Speedstick, trag blugul pe mine, inchid cureaua mea cu catarama D&G de aur (doar nu v-as spune voua ca e poleita…); moment de inertie, ma uit in oglinda, parca ar merge mai bine pantofii mei, bot lung, cu un trening? Lasa… Uita-te mai atent in oglinda, wow ce reflectie, ce scanteie sare din cercelul meu cu cristal Swarovski wannabe, I feel good! Intorc capul spre dreapta, dap, chica mea e inca acolo…lunga, subtire. Ating oglinda in semn de respect fata de persoana ce se uita la mine cu admiratie, moment in care decid sa imi iau geanta si sa ies pe usa. Stupoare, afara ploua …si ce daca … pun ochelarii de soare la ochean, ridic gulerul alb de la tricul roz sa stea cat mai batz (poate sa imi atinga si urechile) si o iau agale catre metrou. Un sentiment ma strabate, ma simt dorit, ma simt irezistibil, ma simt invidiat, ma simt privit, idolatrizat. Multumescu-ti Doamne pentru ca harul tau a constat in originalitate si gust! Ignor, mai bine zis ma fac ca ignor pe cei din jur care se uita cu patos la mine, pun castile la ureche – Search: “Nicolae Guta – N-ai valoare”. Ceva nu e in regula?! Errr……
Soc! Mana amortita o trag de sub fund, ma trezesc din somn, cu cealalta sterg speriat o linie de saliva pornita de la coltul gurii pana la barbie, am lacrimi in ochi! Verific urechea, nu, nu am nici un cercel, doar vreo 3 gauri din tineretile mele, bag mana in par, oh Da! freza mea cu tepi e inca acolo. Sar din pat, ma privesc, sunt doar in boxeri, ce usuare! Doamne, ce cosmar, nu imi vine sa cred, eu eram ALA? Puteam fi, dar gustul si bunul simt, cel putin atata timp cat sunt constient, nu m-au lasat sa devin asa ceva.
Baa, cum sa ma imbrac in halul ala? Cred ca m-ar bate pana si mama … Mai baietas, mai “cojones” eu te inteleg ca ai impresia ca esti bengos, sexos si dorit de multe, dar nu te-ai intrebat niciodata de ce se uita lumea asa la tine? De ce nu te lasa gorilele in cluburi? De ce au toate mesele rezervate la terasele cu stil? De ce prietena ta este o printesa spargatoare de seminte in fata blocului? De ce muncesti ca salahor? Raspunsul este simplu: cultura, errr pardon, incultura asociata cu lipsa de stil, originalitate si faptul ca nu vrei sa intelegi de ce maimuta duce degetul, bagat in fund, direct in gura! Imbraca-te cat mai simplu, trage-ti un tricou cu inscrisuri mici, o pereche de blugi sau pantaloni din material, o pereche draguta de tenisi/”conversi”/bascheti J care sa iti redea o imagine cat mai naturala. Nu faptul ca arati ca o cocota masculina iti da vreun dram de valoare, ci aparenta modestie asociata cu un stil cat mai “light”.
Si totusi, ce ciudat … eu chiar imi dau cu Lady Speedstick J! S-ar putea sa fiu pe drumul cel bun.
Daca prin aceste randuri sa regaseste vreun prieten, imi cer scuze, categoric nu este indreptat catre voi, va iubesc asa cum sunteti ! Parol pe onoarea mea de boyscout! Si nu in ultimul rand, sa multumesc colegului / prietenului meu Ionut pentru posibilitatea de a scrie pe blogul sau (nu, nu sunt blogger).”

Scris de Andrei Georgescu

(sursa poza: eu, adica ionut,  – data pozei: azi – locatia: in curte)

Eu impartit la multi

Azi nu vreau sa scriu despre partea aia poluata a Bucurestiului, depre tanti aia care a cerut ginerelui sau 40000 de euro pentru ca fiica ei a fost ucisa de copilul adoptiv al ginerelui, nici despre pietonul ala care a traversat pe rosu intersectia de la ciurel, nici de nenea ala care dormea in metrou. Lucruri ca astea se intampla in fiecare zi, dar, gresesc daca privesc in fiecare zi numai la ele. Am tot sustinut, si inca sustin ca viata aia fericita nu are asa multa legatura cu banii, sau cu lucrurile alea materiale, cum ne inchipuim noi, ci viata are de-a face cu noi oamenii astia obositi de la atata lucru, cu relatiile dintre noi, si cu modul in care relationam unii cu altii.
Mi-am numarat ieri oamenii din lista de messenger. Undeva la 350. Mi-am numarat ieri vizitele pe blog – vreo 360. 5 persoane si-au pus la status link catre blogul meu, 14 au lasat comentarii, m-au sunat vreo 5 sau 6, am primit mail de la 3, am vorbit pe net cu vreo 8 sau 9. Pe twitter ma urmaresc vreo 43 de oameni. Mi-au vizitat profilul de zang vreo 6 oameni, vreo 20 mi-au dat rating la poze, vreo 20 mi-au vizitat bucatica de blog de acolo, mi-a fost vizitat profilul de hi5 de 2 persoane.Tot ieri am primit vreo 10 spamuri, si vreo 5 massuri. Am arbitrat ieri 32 de persoane ( 4 echipe a cate 8), din care am avut contestatii din partea a cel putin 6-7, am sunat eu vreo 7 persoane, am trimis mail la vreo 4 persoane, m-am rugat cu inca 1 persoana, apoi m-am rugat si singur pentru vreo 5-6 persoane. Lucrez la o companie unde am mai mult de 700 de colegi. Cei mai multi dintre ei, daca nu ma cunosc, atunci cel putin au auzit de mine, de blogul meu, sau de campionatul de fotbal pe care m-am straduit sa-l organizez. Am luat masa cu 6-7 persoane.
Multa lume.. foarte multa. E drept ca dintre ei se mai repeta printre toate activitatile astea dar daca toti ma privesc cum sunt si eu la randul meu tentat sa privesc pe toti, atunci mai bine de 1000 de de oameni au asteptari de la mine.
Care-s sansele sa-i dezamagesc?

Go! Go! Go!

Da.. azi e una din zilele alea care nu-mi plac mie. Adunat haine, strans, puse toate in troller, cautat prin sertare, printre dvduri, printre carti, printre dosare.. tot ce-i al meu. Ultima mea zi de camin. Adio dus comun, bucatarie comuna, camera cu multi locuitori pe metru patrat. Adio zgomot de bicamer la 6 dimineata si pisici in calduri la 2 noaptea.  Adio poarta incuiata la 11, adio pantaloni furati si  mancare “confundata”. Azi imi iau jucariile si ma duc. Da. Ma mut la etajul 10 unde sper sa am semnal la cosmo, mai bun decat nu-l aveam in camin la parter.  Pa Tibi, pa Cosmin, Ciprian, Iulian, Florin.. si toti care mai stati prin zona si ma salutati dar nu stiu cum va cheama.  O sa-mi fie dor si de Mc-ul de la 2 minute de camin, si de linia lui 41, de plimbat pe langa lac sau prin regie. Ma duc,  ma mut in Aparatori. Ma mut pentru ca vreau camera mea. Ma mut pentru ca nu mai vreau sa merg 10 statii de metrou pana la serviciu cu o schimbare la unirii. Inlocuiesc 10 statii cu una singura. Ma mut ca am masina de spalat unde ma duc, am o jumate de dus numai al meu (jumate-i al lui Anton). Daca inainte bucurestiul avea 3 capete : casa ( militari), facultatea (republica) si serviciul (imgb), ei bine, acum se fac doar 2 capete: facultatea si serviciul+casa. Le multumesc vecinilor de pe acum ca nu vor bate cu betele in tevi, nu vor da tvul la maxim, ci ne vom intelege super bine, si totul va fi perfect. Ca doar asa-i la bloc, nu? Andy mi-a confirmat pe twitter.

10000!!

Pe 3 februarie am hotarat sa-mi fac blog – Am inceput cu un articol care a ramas celebru – Viata este ca tractorul..

La inceput cu cate 1-2 postari pe saptamana, iar de o luna incoace, postari zilnice. Azi am implinit vizita cu numarul 10000. (stiu ca sunt unii bloggeri care au atatea vizite intr-o zi, dar eu tot sunt entuziasmat ) Nu stiu a cui a fost ca i-as fi dat un premiu . Oricum, sper ca am oferit un material de calitate pana acum, si voi incerca sa o fac si de acum. Multumesc celor care ma cititi, care va lasati parerile aici, si celor care ma promovati.  Sunt entuziasmat

Osteni! Pi cai!

cine-a zis ca-i pace in Romania??

Azi e o zi istorica. Moldovenii is moldoveni, orice-ar zice ceilalti. Noi suntem invatati sa fim castigatori, sa ne luptam pentru ce vrem. Astazi, am dus ultima lupta, cea prentru Dreptul Constitutional. Ca si Stefan odinioara, multe lupte, majoritatea castigate, iar cele pierdute, nesemnificative. Eu am castiga anul asta 28 de lupte, si am pierdut 2. Pixuri bune, foi multe, imprimante secatuite si zeci de ore de stat cu cartea la lampa.. toate le-am pierdut in lupte, si m-am luptat zi si noapte cu cei mai buni neuroni ai mei. Cate-odata am fost coplesit de dusman, avand examenele la diferente foarte mici de timp, si nedandu-mi timpul necesar sa ma pregatesc. De aceia, am avut parte si de doua infrangeri. Inamicul e la pamant. Eu imi planuiesc un nou atac in septembrie, unde vreau sa-mi iau revansa pentru bataliile pierdute. Lupt impotriva a doi inamici. Unul e puternic, si va mai rezista inca cel putin 3 ani. Celalat, cred ca in 2 ani il voi face sa cedeze… Mai am de rezistat la cel putin vreo 60 de maceluri pana la final, insa, sunt sigur ca dusmani vor ceda…
Stefane draga, ai fi tu mort, dar noi, moldovenii, am ramas aceiasi luptatori. Dormi linistit, ca are cine lupta!

Si-a facut Alina blog!

O stiti pe Alina, nu? A avut 2 guest posturi aici -Simfonia iubirii si Miss Lady, articole foarte apreciate de voi.

Alina e o fata ambitioasa cu muult talent. E redactor sef la revista scolii, revista cu care a castigat un premiu national. Pe langa faptul ca e eleva, ea mai e prezentatoare de stiri la TV Radauti, si nu peste mult timp va fi la Pro-TV.  Ii place foarte mult sa citeasca, sa cante, si bineinteles sa scrie.

De ceva vreme o tot bat la cap sa-si fac blog, dar ea, nu, ca Batman, Batman. Nu stiu ce i-a venit, ca azi mi-a facut o supriza. Si-a facut blog!! In sfarsit!..  In blogul ei, Ganduri ascunse a debutat cu articolul Nu e in toate mintile.

Mie imi place cum scrie. Scrie altfel decat mine. Are rabdare sa imbrace  frumos cuvintele, sa le dea alta nuanta, sa faca arta din cuvinte. Asa ca, de azi, adaugati un nou blog la lista voastra de lectura si la articolele unde va lasati comentariile in blogosfera.  Ii gasiti blogul la aici in categoria “citesc” sau mai simplu, direct la http://capshunik.wordpress.com/.

La masa cu fiscu’

“Isus a intrat în Ierihon, si trecea prin cetate. Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor, cãuta sã vadã care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, cãci era mic de staturã. A alergat înainte, si s-a suit într-un dud ca sã-L vadã; pentru cã pe drumul acela avea sã treacã. Isus, când a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii în sus, si i-a zis: “Zachee, dã-te jos degrabã, cãci astãzi trebuie sã rãmân în casa ta.”  Zacheu s-a dat jos în grabã, si L-a primit cu bucurie.Când au vãzut lucrul acesta, toti cârteau si ziceau: “A intrat sã gãzduiascã la un om pãcãtos.” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, si I-a zis: “Iatã, Doamne, jumãtate din avutia mea o dau sãracilor; si, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împãtrit.” Isus i-a zis: “Astãzi a intrat mântuirea în casa aceasta, cãci si el este fiul lui Avraam.   Pentru cã Fiul omului a venit sã caute si sã mântuiascã ce era pierdut.” “

Pasaj extras din Biblie, din cartea Luca, din capitolul 19 versetele 1-10

Frumusete de meserie

Da, citesc si nu-mi vine sa cred. Viorel Ilisoi, redactor la ziarul Cotidianul, prezinta situatia din Balotesti ca fiind raiul hotilor. Hoti care in timp ce sunt judecati fura portofelul judecatorului, dupa ce ies de la judecata, fura o masina din parcare si o duc la politie pentru a le demonstra ca sunt imuni in fata legii, oameni care fura pe toata lumea. Cand li s-a pus pistolul la cap, au ras in fata politistilor si le-au zis sa traga daca au curaj. Ei recunosc ca din asta traiesc, si nu le pasa. Judecatorii au spus ca n-are statul bani sa-i tina pe toti la inchisoare, asa ca, mai bine ii lasa in libertate. Da.. Balotesti, orasul ala de langa Bucuresti. Gasiti articolul complet pe – http://www.cotidianul.ro-

Traim in Romania, si, asta ne ocupa tooooot timpul.

Descurca-te!

Cu temperamentul te nasti, insa caracterul ti-l formezi !
Aveam vreo 15 ani, si in pre-ajun de anul nou (30 dec) m-am gandit sa-l iau pe Leo, si sa-l duc in centru sa vada si el mascatii, si toate dansurile alea populare de pe acolo. Ne ducem noi, ne uitam putin pe acolo, si Leo vede ceva mai incolo un tobogan. Normal ! Vrea si el ! Ce sa-i fac, il duc acolo. Tare de treaba a fost primaria ca s-a gandit si la cei mici, si le-a amenajat in centru un mic parculet. Era aproape perfect pentru ei, cu o miica exceptie. In loc de scari la tobogan, pusesera baietii niste trepte din fier-beton. Se da Leo de vreo 2 ori acolo, si a 3-a oara, aluneca pe un fier de-ala si cade, lovindu-si piramida nazala (adica undeva intre ochi). Vine la mine, avea zapada pe fata, si nu plangea. Atat imi zice : « Ionut, hai acasa ca nu mai vreau sa ma mai dau » Avea cam 4 ani pe atunci Leo. Ii dau gluga la o parte ca sa-l curat de zapada, si vad cum incepea sa-i curga sange de unde se lovise.. si incepuse sa-i curga sanatos. M-am speriat, mi-am pus pauza la panica si ma duc repede la 2 gardieni de pe acolo. Il vad aia pe Leo cu fata aproape plina de sange, eu speriat.. le zic sa sune la salvare, si ei… fara nici un stres imi zic.. bai baiatule, dar de ce n-ai avut grija de el ? Descurca-te… si pleaca. Intre timp lumea se adunase, insa normal, nimeni nu se oferea sa faca altceva in afara de privit. Il vad pe un tip cu telefonul la gat. El nu vazuse toata faza. Ma duc repede la el, il aveam pe Leo in brate, si ii cer telefonul. Sun la salvare, dar normal, sarbatori, colindatori.. cine sa raspunda ? Pentru ca nu raspunse nimeni la salvare, tipul ala, ma ia repede, imi cere numarul de acasa, si ma baga intr-un taxi. A fost tare de treaba. Eu eram inca in stare de soc. M-am dus cu Leo la urgente, si am actionat conform sistemului. Mi-au dat sa completez un teanc de hartii pana sa se uite macar la el. Completez in graba hartiile, si asistentele, fara nici un stres, cu o lejeritate iesita din comun, ma trimit cu Leo la ecograf. Ma duc acolo, stau la coada vreo 20 de minute. Ii face ecografia. Dupa aia, ma duc cu ecografia la asistente, si normal.. ma pun sa astept. Intre timp apar la spital mama si cu Tibi. In final vine un doctor, il ia pe Leo intr-o camera, il curata putin, isi pune ata in ac, si da sa-l coase. Eu vazusem déjà prea multe, si n-am mai avut curaj sa stau inauntru sa vad scena. Nu l-a anesteziat pentru ca era lovit la cap, si n-avea cum. Doctorul, in profesionalismul lui, s-a gandit ca daca tot il coase pe viu, sa-i rupa ata de vreo 3-4 ori. Atunci a fost un fel de lectie de la viata pentru mine. Am invatat cateva lucruri, si anume :
- niciodata oamenii care sunt datori sa te ajute, nu vor face nimic altceva decat sa te condamne
- oamenilor le place sa vada reality-showuri pe strada, si nu se baga niciodata « ca sa nu strice faza »
- cand ai nevoie de ajutor cere-l unuia care nu-i dator sa te ajute, e foarte probabil sa te ajute
- am invatat empatia, si de-atunci nu mai pot sta cu mainile in buzunar cand cineva are nevoie de mine
Au trecut vreo 6 ani de atunci, si tin sa multumesc baiatului care a incercat sa sune la salvare, care a sunat acasa, m-a dus la taxi, si cel mai important, m-a ajutat sa nu ma panichez, si pe langa el, multumesc si lui nenea taximetrist care m-a dus la spital chiar daca n-am avut bani sa-i dau. Banii care trebuiau sa-i dau lui, mi-i luase statul, sa plateasca gardienii aia 2 si sectia de urgente din spital.

Prizonier

Nu-mi place sa recunosc dar am ajuns la concluzia ca viata mea se desfasoara intre 8 pereti si 2 monitoare. Am ramas surprins ieri de o idee al lui David, care a strans in parcul Tineretului oameni cu laptopuri, si au decis sa faca un fel de contrast. Au stat 7 minute cu laptopul in brate, si apoi, 7 minute intinsi pe iarba, pentru a vedea care-i diferenta dintre cerul vazut la monitor si cerul ala real. O idee trasnet pentru care il felicit pe David. Mi-ar fi placut sa ajung, dar.. viata asta… Ma simt rupt de realitate pentru ca de aproape o saptamana nu mai am net acasa. Ma chinui  de cateva zile sa ma leg la computerul lui Anton si sa fur net de acolo, si nu reusesc. Prea grele pentru mine setarile alea.

Intrebarea de azi: Daca n-am net, sunt rupt de realitate, sau mai aproape de ea?

Cu 4 ochi in minus

E prea linistit si monoton ca sa pot scrie ceva. Deja zgomotul de fundal al masinilor, sunetul din forja… toate trec neobservate. Pauza de la fiecare fix, ma rupe de excelul meu, si pauza de la 12:20 ma scoate si din foame. De cand am terminat sesiunea, parca s-a schimbat ceva. Stresul asta avea ceva bun in el. Ma motiva sa lupt pentru ceva. Acum, ma lupt cu cifrele… mai exact.. cu numarul de zile care a ramas pana la concediu. Cam monoton si plictisitor. Eu unul, nu mi-am dorit asa de mult independenta, pentru ca n-am avut genul ala de parinti care sa ma sacaie tot timpul sau sa imi ceara socoteala pentru fiecare metru in plus pe care il fac in afara curtii. Stiu… toti vor sa fie liberi.. Plecam la facultate… cluj sau bucuresti.. poate iasi… pentru un singur motiv: vrem sa scapam de aia 4 ochi care se uita la noi, si vrem sa ajungem tarziu acasa fara sa ne intrebe nimeni unde am fost. Asta e ca un premiu al tineretii…. sau nu? Tot timpul lupta pentru premiu a fost mult mai palpitanta decat castigarea premiului in sine. De cand sunt in Bucuresti, cred ca am ajuns de mai putin ori dupa ora 11 acasa decat ajungeam intr-o luna cand eram acasa… Pe cine incerc eu sa pacalesc? Toata lumea a vazut American Pie, si toti ne imaginam independeta asta ca o casa langa ocean, si o plimbare cu jeepul pe plaja. Tot timpul mi-a placut reclama aia.. care nu stiu cat de romaneasca sau universala e – exista o varsta la care ai timp si n-ai bani, si o varsta la care ai bani, dar n-ai timp… Noi romanii am inventat-o si pe a 3-a: varsta la care n-ai nici bani si nici timp: studentia Varsta aia la care esti independent, si faci ce vrei… faci ce vrei in limitele serviciului, cursurilor de la facultate.. sesiunilor.. etc. E o independenta totala. Nu te vede mama cand inveti (pentru ca acum, vrei nu vrei, trebuie sa inveti), nu te vede tata spalandu-ti hainele (pentru ca in camin nu e masina de spalat), nu te vede bunica impartind pliante sau lucrand la caserie la magazinul de pe colt.. Ce sa mai.. independenta totala… poti sa faci ce vor muschii tai! Eu n-am visat la independenta, si poate de-asta nu-s asa impresionat de ea..

De ce vrea lumea sa fie de capul ei?

(poza preluata de pe www.mariobelem.com )

Tu chiar crezi ca-s singur?

“Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.”

Pasaj extras din biblie, Psalmul 23

S-a inventat twitter ma!

Stiu ca nu-s primul care o fac, si unii deja sunteti plictisiti de articolele despre Twitter. Sunt unii care nu stiu, si vreau sa strig si eu: Ma, baieti si fete, s-a inventat twitter!!
Cei care navigati mai des pe internet, nu se poate sa nu fi vazut pe mai toate siteurile mari mesaje de genul “follow me on twitter”. Ce-i twitter?
Twitter, e modalitatea principala de micro-blogging.Mai clar. Imi fac un cont pe twitter.com, apoi imi downloadez programul twhirl de aici.
Pot posta mesaje scurte (max 140 de caractere), si pot vedea ce posteaza altii. Adica: eu imi aleg oamenii carora sa le vad mesajele postate, si altii pot alege sa vada ceea ce postez eu. Un fel de a trimite “mass-uri” mai nestresante. Exista aici notiunea de following, si follower. Following inseamna oamenii pe care aleg sa-i urmaresc, adica sa le citesc mesajele postate, si follower, adica oamenii care ma urmaresc pe mine, si imi citesc mie mesajele. La inceput am crezut ca e mai nasol ca n-am sa gasesc oameni pe twitter, si cine ma urmareste pe mine.. si etc, dar.. dupa o luna de twitter deja ma urmaresc in jur la 70 de persoane, si eu urmaresc vreo 60.
Pe langa mesajele astea pe care le scrii si le vad toti cei care te urmaresc, este optiunea de a trimite mesaje private, adica mesaje doar pentru o persoana.
Cu ce ma ajuta? Eu urmaresc de exemplu orasul suceava pe twitter, unde primesc tot felul de stiri despre Suceava, urmaresc INMH-ul pe twitter, unde primesc informatii despre starea vremii, urmaresc prietenii pe twitter, si urmaresc bloggerii pe care ii citesc pe twitter, si asa aflu cand apare cate un articol nou. Mai urmaresc si diferite conturi de divertisment, unde mai primesc bancuri, poze dragute, etc.
Daca te streseaza cineva ai optiunea sa-i dai block, si cel care te urmareste nu-ti va mai vedea mesajele. Cu twitter poti fi online oricand, pentru ca se poate folosi de pe telefon foarte usor.
Twitter asta e ceva nou in Romania, dar se extinde foarte repede. Daca aveti cont de twitter, sau dupa ce va faceti cont de twitter, lasati aici un comm cu linkul contului, si noi va dam follow. Pe mine ma gasiti la http://twitter.com/artistu05

Asculta la mine, ca eu stiu!

Voi n-ati luat niciodata un 2 la matematica pentru ca ati rezolvat problema altfel decat v-a invatat la scoala?
Astea-s desenele cu care am copilarit..
Sursa: oare?? youtube, logic )

Am obosit..

Azi e jumatatea lunii iulie, si de ceva zile incoace ma concentrez numai la vacanta aia care parca nu mai vine. Nu stiu de ce ma gandesc atat acolo, pentru ca anul asta mi-am propus sa am un concediu mai spontan, adica sa nu-mi fac rezervari nicaieri, sa nu-mi planific nici o iesire pe nicaieri, ci sa ajung acasa, sa-mi iau prietenii si sa mergem unde duce drumul.
Cand ma uit la calendarul pe care l-am lipit pe birou, pe fiecare zi e mazgalit cate ceva, examen, intalnire, planificare a ceva, activitate.. Am obosit de atatea notite. Am obosit de telefoane, de computer, de asfalt si de fum. N-am mai auzit un greier de mult.. un cocos cantand. Am uitat cum e sa ma trezesc cand se cearta randunicile, sau cand bate ciocanitoarea in salcamul de langa casa. Acum, ma trezesc telefoanele, clanxoanele, sirenele, bicamerele… sunetele astea artificiale. Am uitat ce-i aia apa de izvor, pentru ca apa din Bucuresti are un gust asa ciudat.. trebuie sa fie asa rece incat sa-ti amorteasca limba cand o bei.. altfel nu poti, ca-i prea amara. Mi-a crescut burta de atat stat pe scaun, mi s-au dilatat pupilele de atatea radiatii de computer, cand ma pun sa dorm vad numai frameuri si aud un sunet de fundal. Ma trezesc si ma simt amortit. Ma culc si ma simt lesinat. Scriam intr-un articol recent ca sunt prea multi cei care au asteptari de la mine, si completez acum, prea putini in care sa am eu baza si incredere. Ultimele posturi de pe blog sunt varza, arbitrajul de la IMGB-GL e praf. Multumesc celor care totusi apreciati ca si pentru varza si praf e nevoie de efort.
Multumesc Adame ca ai mancat mere interzise si din cauza ta transpir atat.

Din nou, traiasca banca!

Dimineata am fost sa-mi beau “Cap-Chockul” cu baietii de la EHS. Am discutat despre pataniile noastre cu bancile. Marian, tocmai a primit o citatie de la una din bancile cu renume ca va fi dat in judecata daca nu achita suma pe care o datoreaza. Are o imensa datorie de 7 lei, probabil mai putin decat a costat trimiterea plicului acasa, insa, Mariane, scoate banii! Ee, macar nu-i singurul. Un plic asemanator am primit si eu in ianuarie, prin care eram amenintat… sau nu amenintat.. informat sa zicem.. ca daca nu platesc cei 2 Roni voi fi dat in judecata. Va dati seama ca m-a luat cu transpiratii, pentru ca in cazul in care eram dat in judecata si pierdeam procesul ar fi trebuit sa platesc de 2 sau de 3 ori aceasta suma, asa ca, am platit-o dupa vreo 2 luni. A trebuit sa ma duc la sediul bancii unde a fost emis cardul, pentru ca probabil computerele lor n-au legatura unul cu altul, si nu ma puteau gasi in baza de date din alt sediu. Am fost acolo, am completat vreo 4 hartii, si imi scot cei 2 lei sa ma achit de datorie. Bineinteles ca, nu stiu ce a fost in capul meu, ca din 2 lei, s-au facut 10. Nu stiu cum, dar a trebuit sa dau 10 lei. Dau bucuros cardul, si imi promit ca nu mai calc acolo niciodata, si functionara imi zice.. bine, atunci ne vedem peste o luna. Eu: HA?! De ce?? Tanti imi zice: Poi, acum v-am inchis cardul, peste o luna va voi putea inchide si contul. Deja ma enervasem. II zic: Tanti, v-am cautat 2 ore ca sunteti la capatul celalalt al bucurestiului, am intrat in inca 4 sedii de pe strada asta, si am mers pe jos 1 statie de metrou si vreo 4 de tramvai si acum imi zici ca nu poti termina treaba? Ea imi explica aproape calma ca, n-are cum sa imi inchida contul acum pentru ca procedura este alta.. Imi da hartiile si imi zice sa vin cu ele peste o luna. Vin intr-o luna cu hartiile, si aceiasi tanti, la fel de draguta, imi ia iar toate datele, ma pune sa completez iar cele 4 hartii, imi cere iar cei 10 lei, si imi da iar inca 4 hartii. M-am uitat la ea si am incercat sa-mi dau seama daca isi bate joc de mine sau nu. Ii explic ca eu de fapt am mai dat o data banii aia, si am mai completat o data hartiile alea, si ca le am la mine semnate si stampilate de ea. Ea imi explica, banii aia care i-am dat prima data a fost sa alimtentez cardul ca sa-l poata inchide, iar acum trebuie sa alimentez contul… Am zis, whatever.. mi-am luat hartiile, de data asta, nu chiar nervos, pentru ca din prima zi de cand am venit in Bucuresti mi-am impus o rabdare pe cat de iesita din comun pe atat de necesara. Atunci am inteles un lucru. Bancile sucks… Mie mi-e mila de Marian. El are cardul deschis in Iasi. Deci ca sa-l inchida trebuie sa mearga o data in Iasi, si peste o luna iar. Mai are un card care e deschis in Braila, si inca unu in Bucuresti… Ce sa zic.. Mariane ti-au programat bancile concediul. Anul asta faci turul bancilor ( de doua ori – o data pentru carduri si a doua oara pentru conturi), daca nu vrei sa fii dat in judecata.. Tare is curios cine inventeaza toate procedurile astea.
PS: n-am mai scris de patania cumnatului domnului George care avea in acelasi cont si debit si datorie si nici de metoda de rezolvare cu scurtatura a lui Gabi, metoda pumnului in masa.
Traiasca banca!

(imagine preluata de pe http://wwwdelivery.superstock.com )

O promisiune

pont: Ovidiu
sursa: youtube

Why are you striving these days
Why are you trying to earn grace
Why are you crying
Let me lift up your face
Just don’t turn away

Why are you looking for love
Why are you still searching as if I’m not enough
To where will you go child
Tell me where will you run
To where will you run

And I’ll be by your side
Wherever you fall
In the dead of night
Whenever you call
And please don’t fight
These hands that are holding you
My hands are holding you

Look at these hands and my side
They swallowed the grave on that night
When I drank the world’s sin
So I could carry you in
And give you life
I want to give you life

Cause I, I love you
I want you to know
That I, I love you
I’ll never let you go

Chiar nu te intereseaza?

” Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

Pasaj extras din biblie – Isaia, capitolul 53

Imi iau trabant!! (metaforic vorbind)

La ce-o fi buna schimbarea asta? Tocmai am coborat 2 etaje, de la sedinta aia de 4 ore despre schimbare.
Ma simt ca o caruta cu frana pusa, trasa de un cal pe drumul de langa sinele de tren. O sedinta ca asta imi da impresia ca ne miscam repede.. ma face sa dau drumu la frane si sa ma chinui sa imping si eu la caruta….. totul pana in momentul in care trece un tren pe langa mine, si ma face sa imi dau seama ca oricat de repede as fugi, parca n-am nici o sansa sa-l intrec.
Atat timp cat incerc sa umplu chiuveta cu apa si sa scot apa cu galeata de acolo, sau sa caut schimbatorul manual de la ultimul SLK, sau pur si simplu, sa merg la interviu incaltat cu opinci, pot sa-mi dau tot interesul, ca tot degeaba. Lumea fuge pe langa mine, si daca nu ma adaptez ei, n-am sa-i pot face concurenta niciodata. Metodele vechi, sunt vechi.
Poate ca a venit vremea renunt la ideile preconcepute si vechi, sa arunc ligheanul unde spalam rufele, si sa-mi cumpar o masina automata. Evolutia asta are un pret, insa un pret in care merita investiti toti banii. La ce bun sa mai imping la caruta cand pot sa-mi iau trabant?

sursa poza: www.wassupady.com

Mamaaa!!! vreau la zoo!!

1 an jumate! Da, un an jumate de Bucuresti ma face veteran.
Pana sa plec, baietii au facut pariuri pe seama mea. In 2 luni ma intorc acasa! Altii cu mai multa incredere mi-au dat 3. Culmea-i ca nu doar rezist in Bucuresti!, ci chiar imi place!
Prima zi in hyper-market: un obosit se tranteste cu cariciorul in mine. Ma uit la el si nu pricep ce vrea. Tot eu eram de vina. Am tras aer in piept si am zis: oki.. chill out.. e Bucuresti. Aici nu ne batem.
Stai sa vezi cand am descoperit dusurile din metrou. Am inceput sa umblu cu sapunul dupa mine pentru ca la ce folos sa mai consum apa calda de acasa cand pot sa fac dus la sub-bratul expus al grasului de langa mine? Trafic, batai in intersectie.. ziare moca ce confirma vorba aia ca “tara arde si baba se piaptana”. Nu mai urla cocosii dimineata aici. Aici urla bicamerus salbaticus si sirenus ambulantus. Noapte nu mai adorm la vioara greierului ci la trompeta lui Guta.
Ma mai duc in orasul de mlastina, si cand ies la 10 noaptea in oras si vad ca-i inchis si la non-stop, mi se face dor.. da.. dor de nebunia din Bucuresti. Sa mai aud 3 clanxoane la 2 faruri, sa mai aud expresia aia care deja mi-a intrat in sange “ma lasi?!”, da, mi se face dor sa astept sa treaca masinile cand e verde pentru pietoni, si sa trec cand se face rosu. E Bucuresti. La 6 dimineata lumea-i treaza, la 3 dimineata lumea e treaza. Singura diferenta dintre zi si noapte in bucuresti e numarul de fotoni, si viteza contorului de la Electrica.
Concluzia: Mamaaaa!! Vreau la zoo!! La anul draga.. la facultate… La anul te muti la zoo..
Mie de-asta imi place capitala..de nebunie!

PS: @Adela & @Zoso – m-au luat tastele pe dinainte.. am sa-i dau pingback iar la vremea potrivita )

Cautatorii de minuni – semnat Gugal

Ma, deci, nu se poate sa va trec cu vederea. Iar ati asteptat de la google sa va dea solutie problemelor voastre, si am notat cativa campioni. Oare ce raspunsuri asteptati voi cand tastati toate minunile astea in motorul de cautare?? Minuni cum ar fi:
“vreau sa am bani” – no shit?!
“ce lucruri imi trebuie pentru mare” – parerea mea: un cojoc, 3 perechi de manusi si genunchere
“cum sa ma imbrac” – frate… daca esti baiat, atunci recomand muult roz, mult sclipici si pantofi lacuiti
“cosmin despre fete” – baa! cine-i cosmin? noul Dr Love?
“am 40 de ani si vreau sa ma insor” – Trist dar rezolvabil. Poate il gasesti si tu pe Cosmin si te ajuta el.
“expresii urate” – frate… nici sa injure nu mai stie lumea.. cred ca e … bine?
“la ce facultate sa ma inscriu pe criza asta” – nu-i prima data cand sunt intrebat – eu zic sa te apuci de fotbal
“artist 05 champions league imgb” – frumoasa combinatie – champions league de la imgb.. ai gasit sper
“betty cea urata cand era frumoasa” – frate.. de telenovele chiar nu stiu .. a fost frumoasa betty cea urata? adica o vreme cand n-avea mustata, avea dintii drepti si freza facuta?! n-am idee.. am crezut ca e iremediabila
“dulce maria cu ochelari” – lool.. iar telenovele? ce asteptati sa gasiti pe net?! uitati-va pe “acasa”
“ai dreptate! iarta-ma tata” – mult mai usor sa exersezi pe google, nu?
si acum campioana noastra:
“adrese planse sa scriem cifrele” – dude.. m-am tot gandit, si nu i-am dat de capat.. ce vrei de fapt??

chiar numai prin minuni de-astea ma gasiti??

SVegas here I come!!!

Cu castile in ureche ascultand cateva din vechile hituri Mtv, si incercand o tentativa de a-mi programa cat de cat urmatoarele 2 saptamani, stau, si privesc aproape in gol.  Pff, vine vacantaaa!!
Adio lume salbatica! Adio oras civilizat! Doua saptamani scap de voi!
Ma duc acasa, iau gasca, ne luam corturile in spate si ne facem pierduti prin padure. Cautam paduri pe munte care sa aiba si cate o gaura cu multa apa in ea, ne montam corturile, luam sabiile si mergem la vanat, ne intoarcem cu cangurii prinsi si-i facem la rotisor, stam la foc de tabara si povestim telenovele, jucam prinsa in copacul ala mare de langa noi, mergem noaptea la pandit fluturi si ursi panda, daca se sfarseste prin a fi noi urmariti, atunci ne ascundem repede in corturi, ziua facem campionat de bataie cu noroi plin de lipitori…..si tot felul de lucruri care le fac oamenii normali in vacanta )
De maine pana marti am sa fiu in zona Galatiului, apoi, plec spre Suceava, pe unde am sa ma invart restul vacantei. Care vreti sa ma vedeti la fata, nu asteptati sa va sun eu!
In concluzie eu iau vacanta, si am sa postez doar ocazional pe blog.
SVegas here I come!!!!!

Titlu de articol

Ma uit in urma si vad cum se pierde in multimea asta din capitala nenea ala cu fata de popa, langa care am asteptat in statie in centrul Sucevei sa vina avionul care mergea spre capitala. Parca-i prea mare contrastul.
Am fost in orasul ala in care nici nu mai saluti pe toti pe care-i cunosti, ca deja esti acasa, si oricum toata lumea cunoaste pe toata lumea si un salut nici nu mai e necesar. Cand i te adresezi, nici macar nu-l mai intrebi ce mai face, pentru ca asta e o intrebare de politete, pe care nu o prea pui prietenilor, pentru ca stii ce fac prietenii. Vad pe strada zeci de figuri cunoscute, si pentru ca ii stiu asa de bine, si imi permit atat de multe cu ei, de fiecare data cand ma adresez lor, incep cu “ba” sau cu “ma” (bineinteles, daca e vorba de un baiat). E o Suceava unica, unde le zambesti si strainilor, pentru ca si pe ei ii cunosti. Iti amintesti de nenea ala cu mustata ca l-ai vazut in mall, pe tanti aia cu ciorapii rupti ai vazut-o in Carfur, pe rockerul ala il stii ca era in scoala cu tine.. Un obosit.. toti isi bateau joc de el. Cunosti pana si cainele ala care se pisa pe Bemveul ala de 25000 de euroi venit impreuna cu nenea macaronaru. Stii cainele ca l-ai mai vazut cand se ciondanea cu ceilalti 10 caini din piata mare cand si-a depasit granitele… N-ai cum sa nu-l stii.. Toata lumea stie cainele ala!
Is de un an jumate in Bucuresti, si nu m-am intalnit niciodata intamplator cu Alisa care-i de 2 ani aici; stau o saptamana in Suceava si ma intalnesc acolo cu ea. Nu prea ai intimitate intr-un oras in care daca intri in Mec si nu vezi nici o moaca cunoscuta deja iti faci griji ca nu esti in orasul potrivit, insa e un oras prietenos care iti ofera siguranta.. O siguranta de-o saptamana in zilele bune, si de-un weekend la 3 luni in zilele normale.. Parca-i prea putin.. Nu mai vreau la zoo!

Se pierdea..

Cand ma trezesc dupa o noapte de-aia in care stiu ca am visat, si as da orice sa-mi amintesc ce, insa oricat ma stradui, nu reusesc.
Atat stiu, ca mergeam pe o strada alba, lumina batea puternic din fata, si ea era langa mine. I-am zis multe, am povestit si mai multe, ne-am oprit langa un cires inflorit, unde i-am facut o coronita si, ea.. ea m-a privit, mi-a zambit si nu mi-a zis nimic. Am vrut s-o iau de mana, dar, cu cat imi apropiam mai mult mana, parca totul se pierdea…incepea sa se vada ca prin ochii unui om beat.. nu beat de alcool.. doar beat… Am privit-o in ochi, in timp ce se pierdea, si am pretuit momentul ala, pentru ca stiam ca orice-ar fi.. vis, realitate, e sfarsitul. M-am trezit incet, singur, cu ochii stralucind trist, de la lacrima aia care o data plecata, parca imi lua si speranta, si dorinta de viata.. si atunci am realizat.. unele dorinte sunt prea mari…chiar si pentru un vis…

Noi si MECul nostru

Of of of.. Tare ma intreb oare cand vom avea si noi niste ministri ceva mai rasariti ?! Nu am nimic personal cu Androneasca, probabil ca are intentii bune, insa intentiile nu-s de ajuns. Evz a publicat astazi un articol despre intentiile MEC privitor la o reforma in invatamant. Chiar daca nu mai sunt elev de liceu, inca ma intereseaza ce se intampla in scoli, pentru ca in timp, copiii mei vor fi victimile deciziilor luate astazi.
Discutam cu niste prieteni zilele trecute despre diferentele dintre invatamantul romanesc si cel german, unde in facultate combini orele de practica cu cele de teorie, unde facultatea te integreaza intr-o companie de profil inca din timpul primilor ani de studii superioare, unde scoala nu reprezinta un bombardament de informatii ci scoala te pregateste pentru viata.
La ce bun sa fie 13 ani de invatamant obligatoriu, sa dam bacul si la istorie si la geografie, si sa desfiintam scoli si sa infiintam gradinite,  sa scoate orele de religie din scoli, si dupa directia in care se indreapta lucrurile, sa ajungem sa facem scoala cate 12 ore pe zi si sambata si duminica, sa luam vacantele copiilor, sau dam examene de admitere in fiecare an, sa facem cate 2 facultati, si sa lucram tot in Italia ca salahori? Ne facem o tara de sclavi culti, si suntem incurajati sa pupam in dos toate sistemele tarilor dezvoltate, nefiind in stare sa ne formam un sistem propriu, aplicabil tarii noastre.
Am terminat liceul, si am stiut sa fac integrale, stiam legea lui Ohm, stiam pe de rost jumate din Miorita si 3 sferturi din Luceafarul, stiam si comentariile lor, stiam epoci literare, stiam cum se zice pe “chimieza” la soda caustica si naftalina, si nu stiam ce sa fac atunci cand plec din Suceava si ajung in Bucuresti si trebuie sa-mi caut un loc de munca. Nu stiam ce-i ala un interviu sau un CV, nu stiam ce inseamna sa-mi planific banii asa incat sa-mi ajunga, nu stiam sa ma controlez, nu stiam ce-i aia diplomatie, nu stiam cum sa ma imbrac! N-as fi stiut nici macar ca junk food ingrasa daca nu faceam desenul cu Goras, pentru ca la dirigentie faceam romana, la sport aveam scutire, si la romana citeam carti de comentarii. La psihologie n-am invatat care-i diferenta dintre cap si sentiment ci am facut teste de personalitate, la economie am invatat despre PIN si PNB, de parca economia Romaniei ar fi un exemplu bun de economie, iar la biologie am invatat ca bunica era maimuta.  Acum cica mi-i dor de scoala.. O laie mi-e dor..
Prima data m-am bucurat cand am auzit de reforma.. cand am citit-o, mi-am amintit ca traiesc in Romania.. nasol..

Definiti normalitatea

Din categoria viata este ca tractorul!

Azi n-am chef sa ma iau de nimeni.
M-am culcat azi noapte cu un chef nebun sa scriu smsuri, dar am reusit sa ma abtin, si sa nu scriu nici unul. S-a oprit computerul lui Anton de la care primesc net pe la 23, deci mi s-a taiat orice activitate care tine de computer, apoi, mi-era foame, dar mi-era lene sa-mi fac mancare, asa ca am baut (de foame) jumate de litru de Sprite (singurul juice care imi place si cand e cald), si m-am culcat. M-am pus pe partea aia patului care are niste scanduri puse din 50 in 50 de cm, ca sa ma trezesc de parca am dormit pe calorifer, o data la 2 noaptea ca mi-am amintit ca am uitat sa incui usa (nu stiu cum mi-am amintit asa, ca doar dormeam cica), apoi inca o data la 4 ca muream de sete acolo, apoi inca o data la ora 6 ca nu mai aveam somn (odihnit de numa’ numa’), apoi pentru ultima data la ora 7 (obosit de numa’ numa’). Am venit la serviciu, mi-am programat salariul care-l iau maine. Credinta sau nebunie, dar ar trebui sa primesc o jumatate de salariu in plus ca sa nu-mi mai ramana bani de mancare. Ce mai programare.. S-a stricat incarcatorul la laptop (singur normal.. doar nu l-am stricat eu, chiar daca-i ies matele afara). Am descoperit ca cea mai buna oferta o are totusi Emagul. Saptamana viitoare imi cumpar domeniu, si trec pe .ro in viitorul apropiat. Trebuie sa merg la ambele facultati sa vad care mai e treaba cu taxele, inscrierile pt pedagogie, etc. Vreau sa ma vad cu Gabi si Andy  intr-una din saptamanile urmatoare. Saptamana care a trecut am crescut mai mult de 1000 in zelist, ceea ce ma apropie mai mult de unul din scopurile secundare ale blogului meu pe anul asta ( sa fiu in top 1000 pana la finele anului).  Azi mi-a promis Cornel ca imi da lista cu cele 200 de carti pe care ar trebui sa le citeasca fiecare.
Ce normala e viata cateodata..

Simplu de tot

Cand vorbesc despre monotonia vietii ma intreb daca monoton e sinonim cu neinteresant, daca neinteresant e sinonim cu mediocru, daca mediocritatea exprima lipsa de ambitie, daca lipsa de ambitie exprima pesimism, daca pesimismul duce la lipsa de incredere, si daca lipsa de incredere duce la esec, si daca esecul duce la obligatia de a incerca din nou, si daca ai mai incercat o data, inseamna ca stii mai multe acum, si daca stii mai multe acum, inseamna ca ai mai multe sanse de reusita, si daca ai mai multe sanse de reusita, atunci cu timpul ai sa reusesti, si daca pana la urma ai sa reusesti atunci inseamna ca iti va reveni optimismul si daca iti va reveni optimismul atunci vei fi iar ambitios, si daca vei fi iar ambitios atunci nu vei fi in pericol de mediocritate si daca nu vei fi mediocru atunci vei fi interesant, si daca vei fi interesant atunci nu vei fi monoton, si daca nu vei fi monoton atunci..
Tot raul spre bine..

Asa… ca de ziua lui Marean

Bre Mareane, nu c-ai fi tu imbatranit azi, da poporul asta roman crede ca daca azi e sfanta Maria, atunci trebuie sa se simta si Maria, si Mariana, si Marian, si stiu eu ce nume mai exista care se incep cu mar..
Il stiti pe Marian, nu? Toata lumea il stie pe Marian. Daca n-ar fi fost Marian, cine stie ce-ar fi fost cu planeta noastra. El se lupta zi de zi pentru a salva planeta, si nici nu pot sa va spun de cate ori a salvat-o, ca doar nu degeaba e environment engineer. E o figura asa, care impune respect, incat, de cand a venit el nici macar Otelaria nu mai are curaj sa scoata fum. A inceput sa creasca iarba in jurul firmei, florile s-au simtit nevoite sa infloreasca si copacii sa faca fructe. Marian asta e un fel de Chuck Norris in IMGBlui, si daca vrea sa se intample ceva, si cevaul ala comenteaza, atunci Marian ii aplica o karata drept in frunte. El este imun la orice boala sau durere, exceptand durerea in .. stai ca trebuie sa fiu cenzurat pe aici …. exceptand alta durere… de care nu poate scapa nici macar cu chetonal. Daca aveti pisicia, va sugerezi sa o ascundeti din calea lui. El considera ca pisicile intruchipeaza raul, si de aceia, pisica fostului coleg de apartament a cazut victima a karatelor lui Marian. Cand ii auzea vocea lui “Fatso” se ascundea sub covor, in veceu, se prindea de tavan, sau pur si simplu incepea sa alerge de nebuna, in speranta ca va scapa de dusman.
Mareane, cam asta-i si cu biografia ta si sa stii ca noi suntem recunoscatori pentru ca ne salvezi planeta in fiecare zi, si, suntem cu totii intr-o continua cautare impotriva durerii tale in…durerii tale in… cum sa zic….. impotriva durerii tale la basca.. pentru a fi mai cenzurat.. Ne-auzim la cealalta Sfanta Maria..

Bani pentru paduchi

Nu i-am urat niciodata. Chiar daca nu le-a lipsit nimic de cand au fost mici. Chiar daca au purtat Nike inca de la 2 ani, au avut bicicleta de la 4 ani, scuter la 12, si masina la 17. Intr-un fel ma hraneam cu lipsa lor de probleme si de griji.  Si-au permis sa aiba uniforma la 400 de lei, si nu un sacou SH la 12 lei, sau unu care i-a ramas mic lui bunicu’, isi permiteau sa plateasca fondul scolii la timp si cateodata sa mai sponsorizeze si balul bobocilor. Normal ca  notele de la scoala erau un fel de medie intre cat ai, ce stii si cat de bine te intelegi cu profesorul respectiv. Nu i-am urat pentru notele lor bune.. chiar nu-mi pasa.  Si au terminat si scoala, si au avut bani sa ia la BAC note mai mari decat mine, si tot nu i-am urat pentru asta. Am fost prieten cu ei.  Ei mergeau in vacanta la munte. Mergeau in toate excursiile organizate cu clasa. Nu-i uram pentru asta, ci chiar ma bucuram pentru ei. Imi placea sa-i ascult cum povestesc despre ce au mai vazut si ce au mai facut. Nu m-am dat nici o clipa deoparte sa zic – acolo e clasa inalta, si noi parlitii, mai in spate. N-am fost cel mai bun la nimic,n-au avut mare profit de pe urma mea, dar cu toate astea, m-au primit in grupul lor. N-am fumat cu ei, n-am baut cu ei, n-am mers in toate cramele cu ei, nu mi-am permis sa vin in fiecare zi la strand cu ei, si cu toate astea, ma chemau de fiecare data. Aveam aceiasi pereche de blugi decolorati de 2 saptamani, aceiasi adidasi din bazar de vreo 8-9 luni, dar nu conta asta. Ii iubeam pentru ca beau doar o gura de suc din toata sticla, restul o imparteau, napolitanele le puneau pe masa, si mancam toti din ele. Toti luam aceleasi note in lucrari, pentru ca ne ajutam intre noi. Toate nebuniile le planificam impreuna. Nimeni n-a raspuns cand a venit directorul si a intrebat cine a incuiat pisica in dulap, cine a turnat apa cu creta pe scaun, cine a copiat de la cine, cine a desenat moaca profesoarei pe tabla.. etc. Cand ne certam cu profesorii, ne tineam partea unii altora, si cand chiuleam, chiuleam toti. Nu, nu toata clasa, ci doar colectivul ei.
Mai erau dintre “parliti”, care nu reuseau sa se integreze, si erau bataia de joc a celorlalti.  Se refugiau in carti, in lucruri care sa le ia atentia de la realitate; nu stiau sa socializeze, chiar daca aveau 10 la romana si la cultura civica.
Au fost marginalizati turnatorii, aia care nu ne ajutau la lucrari, aia care erau doar intre fete toata ziua, aia care mancau singuri in spatele scolii, aia care cand se lua cineva de noi, o luau la fuga. Niciodata nu ne-au placut aia care pupau in fund profesorii si le tineau tot timpul partea, aia care aduceau aminte profesorilor de tema de acasa, si controlorii de teme care nu stiau sa faca si exceptii. Nu ne placeau aia care spuneau ca nu si-au scris, doar ca sa nu putem copia si noi, si nu ne placeau aia care invatau in fiecare pauza.   N-a fost vorba de bani nici o clipa.. cel putin in scoala.. Paduchii s-au transmis, si banii s-au impartit..

Da-mi o motivatie BUNA!

Pana recent, veneam la serviciu cu gandul ca vine vacanta, si fiecare zi de lucru trecuta ma apropia tot mai mult de concediu, si asta parca ma motiva sa vin. Acum, ca a trecut concediul, am intrat intr-un fel de criza de motivatie. De ce sa muncesc? Banii nu-s de-ajuns, pentru ca, vorba lui Marian, am ajuns sa muncim doar ca sa stam in Bucuresti. Banii astia se duc peste tot si nicaieri, si muncesc de parca nici nu as fi platit.. pentru ca oricum nu prea apuc sa vad banii care-i iau. Asa ca.. da-mi o motivatie buna!

PS: articol din categoria “citeste si comenteaza!”

Treaba cu HTC-ul Magic

Cica intr-o zi merg eu pe strada, si sa vezi cu cine ma intalnesc! Ma intalnesc cu pestisorul de aur,si asta imi zice: Ma, e criza si mai pot indeplini doar o dorinta, si dorinta asta va fi aleasa tot de mine, ca restul dorintelor le-am consumat cu guvernul vostru. Mi-a ramas un HTC Magic, ca de asta le-am zis ca nu-l dau nici daca ma taie. Si incepe sa-mi zica pestele de HSDPA, WiFi, ecran senzitiv, sincronizare cu pcul, GPS, GPRS,  dinti albastri bluetooth, sistem de operare Android, radio, rezolutie tare, camera cu peste 3 MP, imi zice de design, si ca l-ar pastra, dar el cum n-are maini, nu-l prea poate folosi. Plus ca in apa nu functioneaza chiar la capacitati maxime.
Ma uit la el dubios, si ii zic.. ba! tu razi de mine? care-i smecheria cu asta?
Asta disperat, rosu la solzi, cu ochii iesiti din cap, racneste o data la mine si zice.. Baa!!! ia telefonul, cauta pe GPS o apa si arunca-ma o data ca mor aici!!

Acu stau si ma gandesc.. ma, eu am in buzunar un telefon vechi de vreo 5-6 ani, cred ca e din prima generatie de telefoane cu ecran colorat. In afara de sunat si smsuit, nu pot face mai nimic cu el. Normal ca as vrea un telefon misto cu care sa-mi pot verifica oricand emailul, cu care sa pot sta pe twitter mai toata ziua. M-am saturat sa umblu ca bezmeticul prin Bucuresti si sa intreb 10 oameni cum sa ajung acasa, si fiecare sa-mi zica altceva, si normal ca un GPS ar fi taare bine-venit. Plus ca nu vreau sa fur poze de pe alte siteuri ca sa-mi colorez blogul, prefer sa le fac eu.. Daa.. prefer eu, da de unde camera?
Nu, nu ma plang, doar ca, tehnologia asta tare mai usureaza viata cateodata
 

(Post scris pentru concursul “Imi doresc un HTC Magic”, organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.)

Ciorap de zile negre

Lumea vorbeste.. unii zic ca ar fi mai bine in Spania. Altii spun ca in Bucuresti sau Cluj e viitorul. Mai sunt ceilalti care cred ca acolo unde te-ai nascut ai cele mai mari sanse.  Ma intreaba mai tot timpul cunoscutii din orasul natal cat castig in Bucuresti. Le spun cifra, si imi zic.. “da-i bun maaa! pui lejer 10 milioane pe luna deoparte, nu?” 
ha?! 
 Nu prea am inteles care-i treaba asta cu banii pusi deoparte. Deoparte pentru ce? Aaa, de zile negre zici… Asta inseamna ca acum sunt zile albe, si ca se poate mult mai rau de atat. E un concept ciudat asta al banilor pusi deoparte. Un prieten de-al meu, vine la mine si imi zice, Ionut, imprumuta-mi 30 de lei. Ma uit la el, apoi la portofelul lui care vomita bani si ii zic: Da ce ma, n-ai bani? Imi raspunde: Am ma, dar nu vreau sa intru in ei.  Mai e si conceptul “casuta”. Adica te vorbesti cu inca 10 colegi, si in fiecare luna puneti la comun cate 100,200, sau oricati bani. Fiecare ia pe rand banii adunati. De CAR stiu in special veteranii. Cotizezi in fiecare luna acolo, si cand ai nevoie de bani, te duci si iti da o parte din banii tai. Pensiile private (nu alea unde cotizezi cu 1%, ci alea mai sanatoase), sunt luxuri pe care nu si le permite romanul de rand.
De investit in afaceri, firme, actiuni, deja sunt lucruri sfinte pentru oamenii normali. Ce sa investeasca ei, daca cu salariul lor nu-si pot face nici rata la masina de spalat?
Eu nu sunt indeajuns de matur sa cred ca banii pentru zile negre sunt absolut necesari, ci mai degraba incerc sa-mi fac acum viata mai usoara si mai confortabila, pentru ca, cine stie, poate maine n-o fi chiar mai rau. Adica…avem in noi instinctul ala de supravieture si oricat de “mai rau” ar fi, oricum ne adaptam la situatie si ciorapul ala cu monede pus deoparte in copilarie n-o sa ajute tare mult. Plus ca.. de unde sa mai pui monede in ciorapi cand de-abia ai bani sa-ti faci abonament la RATB? Da, stiu! Va invat sa fiti iresponsabili, sa nu va ganditi la viitor, inconstienti poate…
Cand iti infometezi familia ca sa-ti fie nu stiu cand mai bine, tare ma intreb daca asta-i previzibilitate, sau doar lipsa de incredere in sine, si ingrijorare acuta… Decat flamand, dator si cu ciorapul plin, mai bine satul, fara datorii si cu ciorapul rupt.

(poza de Betuel Hreniuc)

Nu despre ‘cum sa scriu bine’

Oki, e a 5-a oara cand incerc sa scriu azi. Nu iese nimic. E mai greu aici decat pe twitter. Probabil ca e plina blogosfera de rezumate ale meciurilor de aseara, de ultimele noutati din tehnica, de oameni care inca isi mai povestesc vacantele, de altii care se cearta singuri.. Multa lume, mult text. E la moda blogul, si nu ma simt in masura sa dau lectii de blogging. Nu vreau sa ma iau de Zoso  doar de dragul de a-mi aduce trafic. Azi nu vreau nici sa va scriu despre  ce-am facut in vacanta sau despre cat de bou e nu stiu ce vecin. Nu vreau sa fiu unul din cei 40-50 care scriu zilnic despre “cum sa scrii un articol pe blog” , “cum sa arate un blog”, “cum sa iti promovezi blogul”, “cum sa faci bani din blog”, etc.
Cand ii ziceam lui Gabi ca pana la sfarsitul anului vreau sa ajung in top 1000 zelist, mi-a raspuns mai simplu decat ma asteptam: “scrie bine, si ai sa ajungi”.
N-am un final pentru articolul de azi.. incerc sa scriu bine… nu despre ‘cum sa scriu bine’..

11 cu somnul!

1. Imi place sa ma trezeasca soneria telefonului; mai ales in  singura mea zi libera din saptamana, cand spun si eu ca dorm pana la amiaza , pur si simplu ador sa-mi sune telefonul la 7 dimineata pentru ca cineva vrea sa stie la ce ora are tren spre Bacau. Ador cand se intampla asta.

2.  Atunci cand sunt in concediu si se intampla sa fiu si acasa in Suceava, pur si simplu ador sa ma trezeasca Leo sa-mi zica sa ma duc dupa paine ca lui ii e foame. Normal ca ii e foame tot la 7 dimineata.

3. Imi plac foarte mult copiii. In special bebele vecinului care are cate o nemultumire in fiecare noapte, dimineata.. nu stiu ce-i atunci, dar oricum, lumina afara nu-i.

4.  Am inceput sa iubesc de la o vreme pe cei care lucreaza in constructii pentru ca in fiecare zi ei trebuie sa sparga la picamer sau sa dea gauri la bormasina. Normal ca asta doar in primele ore din dimineata. Cand se face ora normala de trezire, se face liniste.

5. Tot timpul am apreciat promptitudinea salvarii. Sunt recunoscator cand, desi la 4 dimineata cand e strada goala, ei trebuie sa dea drumul la sirena.

6.  Sunt un mare iubitor al muzicii. Imi plac in special manelele vecinului care ma ajuta sa adorm mai linistit. E drept ca mai tresar de 2-3 ori pe noapte cand aud “sa moara dusmanii mei”.. Dar adorm eu la loc.

7.  Chiar imi place muzica. Imi place chiar si aia care se aude dintr-o masina, cu o frecventa atat de joasa incat imi da lustra jos de pe tavan.  E minunat sa te trezesti la 4 noaptea cu lustra in cap

8.  Mai e nevoie sa specific ca sunt un mare fan al tantarilor? Cand vreau sa adorm, si mi-e visul mai dulce.. ador sa aud cate un tzzzzzzz tzzzzz tzzzzzzzzzzzz pe la urechi…. Pur si simplu, ma bine-dispune.

9.  Am patul pus langa perete. Si cand dorm la perete si vreau sa ma duc si mai la perete, imi place sa mai dau cate un cap de zid. E un mod minunat de a ma trezi.

10.  Si acum, ce iubesc cel mai mult.. e sa vina cineva in camera mea la 6 dimineata si sa-mi porneasca computerul, sa lase toate usile deschise pana afara, sa se apuce sa faca mancare, curatenie, sa dea drumul la muzica… sa ma ignore complet.. pur si simplu.. e de vis..

11. Era sa uit, dar iubesc cand vine cineva si imi zice: Ionut! trezeste-te! – intreb si eu ca tot omul – De Cee? – Ca ai dormit destul! – Si ce am de facut acum? – Nimic, dar diseara ce mai faci? — LOL

Alte verbe… in proza

N-am vazut de multe ori imagini ca astea. Mergeam in metrou.. era aglomeratia de la ora 6.  Printre coate imbrancite, certuri, casti in ureche.. haos, imi atrage atentia o domnisoara draguta care parca era absenta de acolo. O vad la un moment dat ca isi baga mana in poseta, ia telefonul de acolo si se uita la el. A zambit asa de frumos, a aratat atat entuziasm cand a privit la telefonul ala.. m-a speriat.. m-a speriat cu fericirea ei, cu lumina din ochii ei.  A raspuns printre zambete .. Alo…   era clar ca iu bea fata aia..

O alta imagine, tot in metrou, undeva la ora 9 seara, nu era aglomeratie, era chiar linistit. In capatul celalalt al vagonului vad un baiat, frumos aranjat, oarecum timid, si langa el o fata draguta.. Era rosie la fata, nu prea avea curaj sa-l priveasca in ochi, si avea un zambet timid si continuu pe fata. Tinea in mana un trandafir rosu.  Era un inceput.. O iubire inocenta, care nu incepe cu sex si se termina cu dragoste, o dragoste pentru care el s-a luptat.. se vedea clar in ochii lui fericirea. O dragoste pe care ea a asteptat-o. Altfel n-ar fi rosit.

Mi-e dor sa mai vad imagini ca astea, care nu arata a plictiseala, a obisnuinta, imagini care n-au ca scop “sa fiu si eu ca toti”.. pentru ca pur si simplu, m-am saturat sa aud “azi TREBUIE sa ma intalnesc cu FEMEIA.. n-am nici un chef.. dar poate iese CEVA..”

Mi-e dor sa mai vad 2 ochi timizi… 2 obraji rosii … si un trandafir…

(poza de Narcisa Mocanu)

Nu ma striga “artistu’(05)” !

Ma gandeam … toata lumea a avut porecle. Cine nu cunoaste pe cineva cu porecla “Grasu” sau “Chioru” ?

Prima porecla de care imi aduc aminte, am capatat-o pe la 5 ani,  ”Pravosca”. Nenea Marcu, fratele lui tataia imi zicea asa. Nu stiu de la ce vine. Apoi, “Soldo” pe la 7 ani. Asa imi ziceau prietenii de la mare pentru ca eram moldovean.. sunt moldovean.  Prin clasa a 6-a am aparut cu porecla “Viper”.. Clasic.. Profesoara de engleza, o profesoara tanara care voia sa castige simpatia elevilor imi zicea Viper. Era si nickul meu in campionatele de Counter-Strike pe care le organizasem atunci.  Dupa ce a trecut moda cu Viper, prin clasa a 9-a, Tibi mi-a facut un user la computerul lui pe care l-a numit “artistu’ “. Plecasem de  la liceul de arta, si probabil ca sa-mi faca viata mai amara, mi-a zis “artistu’”. Oricum, mie mi-a placut si de atunci m-am afisat cu “artistu’ “. In 2005 i-am pus si un “05″, cifra perfecta pentru mine (care elev/student nu viseaza la un 5??? ), si asa am ramas de atunci. Colegii de liceu imi mai ziceau asa, si profesoara preferata, doamna Andries, la fel, imi zicea la fel, “artistu’ “.  De vreo 5 ani is “Artistu(05)”, si cine stie, poate candva am sa schimb si nickul asta. Mai nou, la mine la firma e o moda ca fiecare sa aiba cate o porecla cu “giaina” la urma. Eu sunt  ”bloggiaina” (altii au fost porecliti “mangiaina”, “fatgiaina”, etc).

Nu ma deranjeaza ca este un ArTiStul mai cunoscut decat mine in Suceava, ca oricum,  eu sunt fara “l” si cu “05″ la urma. Sper sa nu-l incomodez nici eu cu nickul meu.

Oricum, din toate astea, eu prefer Ionut. Imi place Ionut, si m-as simti incomod sa fiu strigat pe strada “artistu’ ” sau “artistu05″.  Prietenii imi zic Ionut. “Artistu05″ asta e ca un fel de ID universal strict pentru internet. E mai usor de tinut minte decat Ionut Andrisan, si mai usor de identificat decat Ionut, ca Ionuti sunt o multime.

Asa ca, daca ma vezi pe strada, sau cand vorbim, nu ma striga “artistu (05)”. Ma cheama Ionut.

PS: Dana imi zice Iionut. Doar Dana!

Atitudinea obligatorie a ‘bloggerului’

Incepi de jos, o platforma de blogging sau de wordpress.  Scrii ceva. Iei o stire din ziar, o pui in cuvintele tale, dai un mass si ai primele 50 de vizite.  5 dintre ei iti lasa cate un comentariu, iti zic ca scrii bine, si iti creste inima.  Cand vezi ca merge treaba, continui sa scrii. Pe parcurs afli de zelist. Te inscrii si acolo. Esti pe locul 25000,  si zici, in 2 luni vrei sa fii pe locul 5. Trec 2 luni si de-abia ai ajuns pe 19000. Afli ca, daca apari in blogroll la multa lume atunci iti creste ratingul si in zelist.  Asa ca incepi sa trimiti emailuri (“salut, imi place blogul tau, vrei sa facem un link exchange?” ), incepi sa dai comentarii (“fain articol, poate intri si la mine pe blog”). Incepi sa dai cate 4 massuri pe zi. Din lista ta de 100 de persoane, 20 ti-au dat deja ignore. Nu-i problema. Gasesti in blogosfera inca 50 ca tine care cauta cu disperare un loc in blogroll. Te zbati. Mai furi un articol, mai scrii de cate un blogger mare (pui si track-back normal). Auzi de blog-meeturi, si incepi sa te faci vazut si pe acolo. Fara sa-ti dai seama, intr-un an de zile ajungi pe locul 4000, si ai 200 de cititori fideli.  Deja esti blogger mare. Incepi sa primesti cate un mail, de-ala cum trimiteai si tu (salut, imi place blogul tau, vrei sa facem un link-exchange? ), si il ignori. Cine-i ma “putzoiul” asta? Are el fata de link exchange? Ia uite-i ma, s-au trezit toti peste noapte bloggeri.  Te uiti de sus la ei, pentru ca tu deja ai de 2 luni reclame de la google pe blog, si ai facut deja 30 de dolari din blog.  Ai inceput sa scrii articole despre cum se scrie un blog, cum se promoveaza unul, cum se fac bani din blog, etc. Ai impresia ca lumea te cunoaste, si daca acum 5 luni tineai capul in pamant si plangeai dupa un comentariu, acum nu mai bagi in seama “putzoii”. Iti respecti cititorii, ai in blog-roll doar bloguri din top 100 zelist, iar bloggerii mici, obositii aia cu 100 de unici pe zi (tu ai 150), sa-si dea foc. Deja nu mai raspunzi la emailuri, nu mai raspunzi la comentarii, pentru ca tu esti bun, si restul sunt “putzoi”.  Ii critici pe aia din top 10, si zici ca nu-si merita locul, pentru ca tu scrii mai bine decat ei.

Ai fost “putzoi” si nu mai esti.  Felicitari! Esti blogger!      .. sau nu

Tine povestile copilăriei departe de spital

Pentru ca si-au propus un lucru si nu se lasa pana nu-l termina, echipa de la Pasi catre viata se face iar remarcata prin proiectul “Ţine poveştile copilăriei departe de spital”.  

In ce consta? Ei bine, Iulian, Gabi si Adrian ne asteapta vineri, 28 august, la terasa Motoare (TNB, et 4), unde vor imparti limonada, prajituri de casa si jucarii in schimbul unor mici donatii. Evident, banii vor pleca la sectia de oncologie pedriatica din cadrul spitalului Marie Curie.

Asa ca, ne vedem vineri la terasa Motoare incepand cu orele 19:00.

CVuri si interviuri

Am citit, am vazut, dar n-am priceput.  Lucrez in resurse umane si de multe ori a trebuit sa vizualizez diferite CVuri sau sa iau interviuri.  Toate astea m-au facut sa-mi pun o intrebare: Daca nu vrei sa te angajezi, de ce iti mai faci CV? de ce mai vii la interviu? (bine, is 2 intrebari, recunosc)  De ce zic asta? ei bine… am modificat multe CVuri ale multor prieteni. Ce am gasit pe acolo…. m-a socat surprins.

O prietena de-a mea voia sa se angajeze, asa ca ma roaga sa-i verific CVul sa vad daca e oki.  Cand ma uit pe el, imi sare in ochi poza: era ea, la gradina zoologica, in spate se vedea o caprioara, ea tinea intr-o mana o sticla de bere, si cu cealalta mana arata spre caprioara. Am crezut ca-si bate joc de mine..

Un angajat de-al nostru, din exces de zel, si-a trecut in CV toate performantele din clasa 1 pana la facultate. A scris ce medie generala a avut in fiecare an, si eventual ce premiu a luat.  “Clasa 1: premiul 2, media 9,20″ , “Clasa a 9-a – media 7,20″  .. Indubitabil.

Vine unu la interviu in pantofi si in trening. ” De ce ai plecat de la ultimul loc de munca?” – “Aveam un sef enervant care imi dadea prea multe de facut”.

Ma, nu ca sunt rau,  insa, daca nu stii sa faci un CV,  sau nu stii cum sa te prezinti la un interviu nu-i un capat de tara.  Intreaba pe cineva care stie. Nici eu n-am invatat in scoala cum se face un CV. Nu mi-a zis nimeni ce sa raspund cand ma intreaba la interviu ” care-i scopul tau in viata? “ .   Un CV bine-facut si un interviu reusit s-ar putea sa-ti asigure un mod de viata mai mult decat decent.  

Nu promit ca imi gasesc timp imediat, insa, daca vrei sa ma uit peste CVul tau si cateva sfaturi personalizate din mica mea experienta, da-mi un mail  (artistu05 [at] gmail . com). Incerc sa te ajut.

Hospitalitatea noastra

Multe legenede se aud despre noi, romanii. Una ar fi ca suntem poporul cel mai nesimtit din Europa. A doua, in contrast parca, este ca suntem poporul cel mai ospitalier si sociabil din Europa.   Nu stiu in ce masura se pot generaliza lucrurile astea. .   Hai sa nu dau vina pe romani, si sa ma uit la mine.

Eu recunosc ca asa am fost invatat. Cand trebuia sa vina cineva la noi, parca o aud si acum pe mama: Ionut, curatenie in casa de urgenta! In jumate de ora apare la noi nu stiu cine si trebuie sa fie luna! – Dar am facut curatenie dimineata! – Ma, tu nu intelegi ca vine cineva la noi? Trebuie sa luceasca in casa! – Fa curatenie, si dupa aia du-te in oras si cumpara o sticla de cola si niste fursecuri.    Asta era partea buna, in cazul in care veneau prieteni de-ai nostri din strainezia, atunci era clar: renovam! 3 zile alerta rosie. Normal, musafirii veneau, stateau jumatate de ora in care discutau chestii cat se poate de neutre, apoi plecau. Mancau 3 fursecuri din alea 2 kg, si beau o jumatate de pahar din cele 2 sticle de suc.   

Nu-i bai, macar nu ne-am facut de rusine. Am facut o parere buna.   
Incep sa ma dezvat de lucrul asta, si iau si eu modelul american. Daca fac curatenie, o fac pentru ca nu-mi place mie mizeria, si daca vine cineva la mine, nu ma duc sa cumpar baxuri de suc si kilograme de prajituri. Daca seara aia aveam in plan sa mananc sandwichuri, atunci mancam toti sandwichuri.   Si daca am in frigider 1 sticla de apa plata, inseamna ca bem apa plata.    

Bine, recunosc, exagerez putin. Trebuie si un dram de ospitalitate, insa, nu-mi plac contrastele mari.  Nu-ti dau margarina daca eu mananc icre negre, dar nici invers!

(poza de Betuel Hreniuc)

De azi ma apuc de invatat!

Azi am examen.  Da, restanta! Am crezut ca daca voi avea restante va cadea cerul pe mine si voi cadea intr-o depresie de 3 luni si de atunci ma voi apuca de invatat si voi termina facultatea cu 10 si ma voi face baiat cuminte si voi ajunge presedinte. Primul examen ratat din viata mea a fost asta.  Din clasa a 5-a am fost invatat cu examenele. La inceput de clasa a 5-a am dat examen pentru admiterea in liceul de arta. Apoi,  fiecare semestru am dat examen la flaut, pian si pian. Le-am luat pe toate.  In clasa a 8-a am dat si capacitatea. Eu n-am dat capacitate la 3 obiecte. Am dat la 6 obiecte: romana, matematica, istorie, flaut, pian si teorie si solfegii. Apoi, dupa capacitate, am facut o pauza cu examenele. In clasa a 12-a am dat atestatul. L-am luat, logic. Am dat bacalaureatul. L-am luat,  aproape logic. Am venit in Bucuresti si am dat interviu pentru job ( a fost ca un examen pentru mine). Am fost angajat. Am facut scoala de inspectori resurse umane, si am dat examen. Am luat. Am inceput facultatea. In primul semestru am avut 14 examene. Le-am luat pe toate. Am avut examen pentru a ma face inspector si mai mare, si l-am luat si pe ala. A venit semestrul 2 la facultate.  De data asta a fost mai greu. 3 examene pe saptamana. Am dat  5 examene si le-am luat. Am mai dat 2, si le-am picat.  Am mai dat 7, si le-am luat.    

Stiti la ce m-am gandit toata sesiunea?? Nu la cum de am luat eu aproape 30 de examene anul asta.. ci “cum pensia mea am picat examenele astea 2??” 

Nu se mai poate asa ceva! De azi ma apuc de invatat!

De ce avem Sambata liber

Dumnezeu a facut lumea in 6 zile, si in a 7-a s-a odihnit.  Daca presupunem ca Duminica e ultima zi din saptamana, atunci omul a fost creat Sambata, deci asta inseamna ca Sambata e ziua noastra, a oamenilor. Daca am Sambata e ziua noastra, atunci asa se justifica faptul ca legea ne da voie sa nu mergem la serviciu. Azi nu mai muncim pentru patroni si pentru stat, ci o facem pentru noi, pentru familie, pentru casa. E sarbatoarea noastra.  Cred ca de-asta avem Sambata liber, nu?

Yahoo are copii bolnavi

Peste tot citesc de spam pe twitter, apoi cand intru pe blog imi scrie undeva jos “askimet protected you from 234 spam messages”, apoi citeam despre spamul trimis de cei de la sport.ro (de care am reusit sa scap), si, normal, nu uit de cutiuta cu spam din yahoo inbox care e toot timpul plina.

Nu stiu daca ce zic eu se incadreaza in categoria spam, insa ieri, imi da add pe messenger o tipa (din LA cica), si avea niste mesaje cam robotice. Incepe sa-mi zica de faptul ca se plictiseste si vrea compania mea, si deja incepuse sa puta a abureala de-aia imputita pe care eu n-o suport. O intreb inca o data ce vrea, si imi da nush ce link spre un site de-ala de facea ea show erotic la web-cam. Imi spune ca imi trebuie nush ce parola sa-i accesez webul, si ii zic NU! N-am nevoie nici de serviciile ei, nici de ale altcuiva. Nu intelege, asa ca ii dau ignore. Peste jumatate de ora, apare alta tipa, cu mesaje identice. Aceleasi cuvinte, alt nume. Ruben mi-a zis ca e robot, si mi-a demonstrat. La tot ce scria ea, raspundeam cu mesaje de genul “aslkjbvsdivbaf” sau “safakjbvsuba” ca sa-mi arate ca ea isi zicea povestea mai departe indiferent de ce ziceam eu. I-am dat ignore si robotului numarul 2.  Intrebarea care mi-o pun eu e cum a ajuns robotul ala la idul meu de messenger???

Apoi spamul, sau virusul, sau orice-ar fi chestia aia, care are numarul 2 in chestii dubioase recente de pe messenger e reprezentat de urmatoarea chestie.  Intra online cineva, si de cand e online, pana iese, primesc la 5 minute un mesaj de genul “o cunosti pe fata din clip?”  -aici e un link – . Normal ca linkul e defect. Am reusit sa scap de mesajul respectiv prin ignore bineinteles, desi n-aveam nimic personal cu respectiva.     Acum, dupa ce am scapat si de mesajul ala, am descoperit o noua versiune, si anume, de ieri am inceput sa primesc de la altcineva la fel, la 5 minute mesajul “uite ce face prietena ta!”  – si aici e un link – . Pana acum ignore e solutia mea la mesajele astea.   Daca pe langa gripa porcina ai luat si virusul asta, da click aici pentru a rezolva problema! 

Mai ramane problema cu micutul Ionut (sau Rares, dupa caz) care are numai 3 ani de vreo 5 ani si e bolnav de leucemie si daca eu trimit la toata lista mea de messenger atunci el primeste 3 miliarde de euro, si va fi sanatos toata viata lui si va trai 184 de ani, iar daca nu trimit, atunci se va darama casa pe mine, si ma va calca trenul, sau altele asemanatoare. 

La roboti le dau ignore,  virusul il rezolvi.. dar ce ne facem cu Ionut??  (sau Rares, dupa caz)

(poza preluata de pe http://ilandconsulting.com)

Fiecare cu rolul lui

Normal ca iar trebuie sa fac referire la diferentele dintre Suceava mea si Bucuresti, ca e o diferenta la nivel social despre care am mai vorbit aici (Prietenii, cunostiintele, etc), ca bucurestenii sunt mai reci, mai superficiali, mai individualisti, nu te lasa sa te bagi in viata lor, si nu se baga in viata ta, ca poti vorbi cu ei de meciuri, poti vorbi de filme, de istorie,  de evenimente din prezent, insa in nici un caz despre tine si ca,  daca te doare capul te trimit la farmacie, nu-ti fac masaj la tample.

 La inceput m-a afectat contrastul asta dintre orasul natal si capitala,  insa, ca orice om normal m-am adaptat.  Mi-era frica sa merg la un meeting unde nu cunosc pe nimeni,  la un party, la orice. Era obligatoriu sa am 1-2-3 prieteni cu mine. Cand m-am trezit fara ei, am invatat sa ma duc si singur. M-am obisnuit, insa cand ma duc acasa, nu iau mediul de Bucuresti cu mine. Acolo, ma intalnesc cu Marius, cu Dana, cu toti ceilalti care-mi sunt prieteni, si ei imi fac masaj la tample daca ma doare capul (metaforic vorbind, bineinteles).  

Bucurestiul ma ajuta sa fiu independent, sa simt ca sunt pe picioarele mele, ca ma descurc si fara ajutor, insa Suceava ma face sa ma simt alintat.  

Iar vorbesc ca un copil proaspat venit la capitala, dar ce sa-i faci, cateodata mi se face dor

Profesiuni

Tie ce-ti place cel mai mult?

In clasa a 9-a din motive subiective m-am mutat de la liceul de arta la un liceu tehnic. Am lasat muzica pentru a invata sa fac cablaje si pentru a invata legea lui Ohm. Atunci a fost momentul in care am zis ca nu mai pun mana pe nici un instrument muzical in viata mea.   A tinut cateva luni, apoi, n-am mai rezistat. Am fost de m-am inscris la Palatul Copiilor la cursurile de chitara pe care le preda fostul meu profesor de pian. Pentru ca ma intelegeam foarte bine cu Domnul Ianos, m-a lasat sa continui sa studiez la pian acolo. Normal, cu timpul s-a mai stins din entuziasmul asta pentru muzica, am ramas in urma, si am ajuns sa cant asa, ocazional. De chitara inca ma tin, ba mi-am cumparat una bunisoara, si de fiecare data cand mi se face dor sa cant ( in fiecare zi), pun mana pe chitara si cant.

Betuel si Ruben au inceput saptamana asta examenele de admitere pentru facultate. Pe Betuel il stiti. E plin blogul meu cu fotografii de-ale lui. El da la fotografie.  Talentat baiat, a castigat concursuri la greu, a avut expozitii, n-am nici o indoiala ca intra.  Pe Ruben nu-l stiti. El n-are blog, si nici n-am creatii de-ale lui la mine pe blog. El da la grafica. Aseara i-am vazut portofoliul, si am ramas mai mult decat impresionat. Deseneaza extraordinar. Face crochiuri (sincer nu inteleg mare lucru din alea), portrete (preferatele mele) si naturi moarte (cred ca asa le cheama).  E un artist care pierde ore intregi pentru a face un desen perfect. Deseneaza tare. La fel, am toata increderea ca va reusi, chiar daca e destul de mare concurenta (4-5 pe loc).     Vorbeam aseara cu amandoi si i-am intrebat ce se va intampla cu pasiunile lor daca nu vor intra la facultate. Ambii mi-au raspuns ca vor renunta daca se intampla asta.  Normal ca voi veti lasa comentarii de genul sa nu renunte niciodata la ceea ce le place cu adevarat, etc, insa, cand esti in situatie nu mai poti privi asa.

Daca faci profesie din pasiune, nu se pierde din entuziasm si din placere?  

si reversul..

Ce faci daca ti se ia sansa de a profesa ceea ce iti place cel mai mult?

(poza de Betuel Hreniuc )

Mesaj pentru telefonii (via #twitter)

Ei bine, ieri am participat la o discutie despre twitter cu @Andu, @alexmoise, @ioanaban27, @dcbogdan, @cristinabran,  @mihaibaloianu,  si @sabinacornovac.  Pe langa alte aspecte am discutat si despre cei care nu sunt pe twitter si care am dori sa fie acolo.  

 Eu astept de ceva vreme 2 conturi de twitter care cred ca ar fi extrem de utile pentru mine, si anume : @orange si @cosmote.  De ce?  Simplu.

 Intr-o zi am cautat jumatate de ora combinatia de numere de la relatii cu clientii cosmote. A trebuit sa intru pe vreo 4 forumuri si sa incerc vreo 6-7 variante de-ale lor. Daca era cosmote pe twitter, salvam jumatate de ora eu si poate 20 de minute un operator cosmote. Plus ca nu le tineam reteaua ocupata cu telefonul meu pus pe on-hold vreo 25 de minute.   Oricum, in mare sunt multumit de serviciile lor, chiar daca se mai intampla o data in an si cate una de-asta. 

Acu, de ce vreau sa fie si orange pe-acolo? Am si un numar de orange, chiar daca nu-i foarte populara reteaua asta in Bucuresti. Il tin pentru cei de acasa, din Suceava, unde ei sunt cea mai raspandita retea de telefonie mobila.  Cat am fost pe abonament la Orange, n-am avut niciodata nici o problema, absolut nici un repros. Cand am trecut pe cartela am inceput sa primesc spam prin sms.  Acu nu numai spam de la Orange, ci mai nou si de la BCR.  Daca ar fi pe twitter, probabil ca asta ar fi o metoda ceva mai neagresiva de a-si promova campaniile si ofertele. 

Acum, n-am si Vodafone, ca nu-mi mai incap in buzunare telefoane, insa, sunt sigur ca ar fi foarte utili daca ar aparea si ei pe twitter.   Valabil si pentru RDS sau Romtelecom.    Zapp mai exista?

Companiile cu pretentii tin pasul cu actualitatile. Stam pe twitter pe telefoanele si abonamentele voastre, si pe voi nu va gasim acolo.  Sunt curios cine, si cand va aparea prima companie de telefonie pe twitter.

PS:  – cosmote are cont de twitter cu 4 followersi si 0 following , si nici un mesaj postat (asta in cazul in care contul nu-i un fake) . La prezenta activa ma refer.

PS2: in cazul in care sunt pe twiiter deja, poate ar trebuie sa se faca ceva mai vizibili, ca eu n-am reusit sa dau de ei

Nobilii si iobagii

Care-i diferenta dintre o Dacia Logan si un Porsche Cayenne? Care-i diferenta dintre un apartament cu 2 camere confort 2, la etajul 10 in Ferentari sau in Pantelimon si o vila in Dorobanti sau pe Primaverii? Care-i diferenta dintre un laptop Acer de 1600 si un Sony 2 Core 2 duo de 3000? Care-i diferenta dintre o pereche de adidasi din europa (bazar) si o pereche de adidasi Lacoste?  Dintre un Rolex si un Asahi (cine dadea prin bazar cand era mic, stie) ? Care-i diferenta dintre o chitara Hora si una Martin sau Takamine?  Ce-i asa special la un pix Atlas pe langa un stilou Senator? 

Diferenta dintre ele e ca diferenta dintre manele si muzica clasica.

Un Logan si un apartament confort 2, la 10 in Ferentari le cumperi in rate. Si platesti 10, 20, 30 de ani cate jumatate de salariu sa le ai. Nu mai iesi in oras decat o data la 2 saptamani. In concediu pleci o data la 3 ani la hotel de o stea, si stai maxim un weekend. Vezi sticla de Pepsi numai in vitrine. Tu iti cumperi suc la plic daca vrei sa te alinti. Ciocolata aro. Mancare doar de la Nr 1 si winny. Lucrezi 12 ore pe zi. Normal, faci sacrificii sa nu dormi in gara si sa nu stai 2 ore la tramvai in fiecare zi.  

Un Porsche Cayenne nu-l cumperi in rate, si nici o vila in Dorobanti. Nimeni nu-si face credit pentru lux. Dupa ce iti cumperi un Porsche, dai petrecere si chemi 200 de oameni sa sarbatoriti. Incepi sa iesi pe faleza in fiecare seara, pentru ca ai un motiv in plus sa te lauzi. Iti iei concediu de 3 ori mai des, pentru ca s-au inmultit prietenii. Nu mai pleci la hotel de 3 stele. Ai vila ta de 4 stele.  Nu mai folosesti Pepsi decat cand speli motorul la masina.  Nu mai intri in magazin pentru mancare. Vine ea singura acasa. Tu nu lucrezi, lucreaza altii pentru tine.  Normal,  nu esti printre aia care traiesc azi din datoriile de ieri.

Cam asta-i diferenta dintre clasa de mijloc si clasa de sus.

Proiect nou – HR blog

Da, ma gandeam de ceva timp la o idee, si am ajuns la concluzia ca o voi pune in aplicare in cel mai scurt timp. Ma contacteaza din ce in ce mai multa lume in legatura cu piata resurselor umane, si imi cer sfaturi, opinii, sa finisez CVuri, sa pregatesc pentru interviuri, etc.   In curand, voi crea un blog specializat pe Resurse Umane, unde,  pe langa sfaturi, informatii si materiale privind joburile, campul muncii, etc, voi crea o pagina unde va veti putea publica CVurile. Stiu ca exista Ejobs, Bestjobs, si probabil inca multe altele,  insa, un loc in plus unde iti afisezi CVul, un loc unde sa inveti cum se merge la un interviu, cum se face un CV, ultimele noutati din campul muncii,  diferite statistici, ar fi ceva util. De aceea ma gandesc sa fac echipa cu inca 2-3 persoane, de preferinta specializate pe domeniu, si sa dam drumul la proiect.  Caut echipa, asa ca nu ezitati sa ma contactati.

Inca lucrez la idee.    Dati vestea mai departe.

Zile noi, planuri noi

Azi e o luni mai altfel. M-am trezit odihnit, cu o dilema mare. 

 Sa merg, sau sa nu merg la examen?  M-a durut capul tot weekendul, si stresul examenului nu m-a lasat sa invat. Asa ca, m-am trezit, si am bagat 2 ore de invatat, si am mers pana la urma.  Am invatat prea putin ca sa-mi cada ce am citit, insa ne-a lasat sa ne uitam in lege, si, am stiut unde sa caut, si am scris.    De-asta sunt bucuros azi. 

Tot azi vreau sa incep blogul de resurse umane.  Nu s-a oferit inca nimeni sa intre in echipa, insa, probabil o vor face dupa ce ma apuc de treaba.  M-am trezit luni, energic, in premiera. Semn bun. Am sa fac multe saptamana asta.

Ma simt ca in vacanta    – Pana una alta, ca tot vreau eu sa trec pe .ro, spuneti-mi, ce suna mai bine – artistu05.ro sau ionutandrisan.ro ? eu as fi vrut ionut.andrisan.ro, domeniul andrisan.ro e deja luat de cineva.

Daca muncesti azi, iti ia foc casa !?

A numarat cineva sarbatorile?  Si din cate am auzit,  cica noi n-am avea cele mai multe, ci chiar avem putine. 

Hai sa vad cate imi vin in minte acum: multe Marii, multi Ioni, Craciun, Paste, Paraschiva, Andrei, Alexandru, Boboteaza, Florii, Rusalii, Ilie, Palie, Valentin, 50 de mucenici, Gheorghe, Izvorul Tamaduirii, Constantin si Elena, Buna Vestire, Sfintii 3 ierarhi, Schimbarea la fata, Mihail si Gavril, Stefan, Nicolae,  si mai spuneti voi…

N-am nimic cu romanii si cu traditiile noastre, insa, ce scop au sarbatorile astea? Ca, sa fim femei serioase, cine sta de Sfanta Marie sa se gandeasca la Maria aia pe care o sarbatorim  in afara de popa care trebuie sa faca slujba in ziua aia?   Daca avem o traditie nasoala, trebuie neaparat respectata pentru ca e a noastra??  Noi mergem de anul nou imbracati in tigani pe strada si speriem copiii cu tobele alea care mi-au traumatizat copilaria, noi mergem cu plugul iarna, noi tinem la traditiile noastre.

Stiu ca toti patriotii au sa ma scuipe in fata, la fel toti oamenii extrareligoisi sau superspirituali, insa, de ce nu putem lua si noi ce-i bun de la straini – sa ne pastram Pastele, Craciunul, sarbatoarea primaverii, ziua femeii si a copilului, ziua nationala a Romaniei, si sa mai uitam de cei 50 de sfinti pe care-i sarbatorim imbatandu-ne ca porcii sau uitandu-ne la TV.

Imi place ca Americanii au sarbatori faine, cum e aia a recunostiintei de exemplu, Thanksgiving day, sau cea cu Trick or treat   .. Noi avem de-alea de genul, ca daca muncesti azi iti ia foc casa…

De ce nu-mi plac cersetorii

De ce nu-mi plac cersetorii?  Simplu -

Eu cand eram mic, daca voiam o inghetata, n-o ceream, incercam sa o castig, sa fiu cuminte, sa fac curatenie, sa merg pana la magazin sa cumpar o paine lui nenea Traian care imi lasa mie restul. Niciodata nu ceream inghetata. Cred ca din timiditate. Sau rusine. Sau mandrie poate?

Nu-mi plac pentru ca pe ala de se dadea cu spatele de perete toata ziua, ala de avea 6 degete la picioare, l-am vazut intr-o seara cand veneam de la scoala, urcandu-se intr-un Mertan. Era imbracat muult mai bine ca mine. Cand cersea era jegos si cu hainele rupte.

Nu-mi plac pentru ca pe mosul ala care cersea in fata scolii, si pe care l-am fugarit de acolo cu colegii il cunosteam. Statea pe Mirauti, si avea o casa cat 2 de-ale mele. Pe langa asta, avea si cal, si caruta. Cersitul era o pasiune.

Nu-mi plac cersetorii pentru ca fetitei aleia care i-am dat o ciocolata in centru, am vazut-o cum i-a dat ciocolata unei pirande mai mari. 

Nu-mi plac cersetorii pentru ca l-am vazut pe baietasul ala de vreo 25 de ani din tramvai care avea piciorul indoit in pantalon, si prefacea ca il are rupt.. Saracul de el.. Daca eram mai facut, i-l rupeam eu.

Nu-mi plac cersetorii pentru ca ei castiga mai mult in 3 zile decat castig eu , muncind, intr-o luna. Eu fac 2 facultati ca sa castig 1500 de lei  pe luna. Ei au fost la scoala pana in clasa a 4-a si castiga 5000 de lei pe luna.

Nu-mi plac nici cersetorii neprefacuti, aia care chiar sunt saraci, pentru ca eu trebuie sa las statul sa-mi fure cate 3 sferturi din salariul meu cel putin inca 34 de ani, ca sa am o pensie de 500 de lei. Ei au muncit la negru, sau n-au muncit deloc. Banii care ar fi trebuit sa-i dea statului, nu i-au dat. Situatia de acum e o consecinta a iresponsabilitatii lor.

Nu-mi plac cersetorii, pentru ca daca trec pe langa ei, si nu le dau nimic, au grija sa ma trimita in diferite locuri, sau sa pronunte cuvinte bisericesti amestecate cu cele de strada. 

De exceptii se ocupa oamenii mai buni la inima decat mine. Prefer sa dau un suc unui prieten, decat sa dau 2 lei unui cersetor.

Concluzia – nu-mi plac cersetorii, si nu le dau bani niciodata!

Si-a facut si Marius blog!

Il stiti si pe Marius, nu? Normal, doar toata lumea il stie pe Marius. El e baiatul pe care il sun tot timpul cand am probleme cu computerul. Toata ziua “Marius, vezi ca mi-a aparut un X pe ecran, vezi ca am nu stiu ce eroare, ce se intampla daca torn apa in cooler, ce program folosesc sa desenez in paint, cum opresc computerul, care-i cel mai bun maus pana in 15 lei de pe piata, si tot felul de intrebari existentiale care tin de computer.  Baiat bun Marius asta. 

Stie fotbal, stie volei, si cand merg in Suceva, nu se poate sa nu ne intalnim.  Ei bine, nu stiu pe unde a vazut el bloguri, si ce bloguri citeste, dar ieri mi-a zis ca are prea mult timp liber. Bine, mi-a zis ca isi face blog, dar se cam leaga amandoua. Asa ca Marius si-a facut blog.

Deocamdata ca si blogger, e in perioada de probe, asa ca Marius, o luna de zile, te citesc, te recomand, si iti dau peste nas cand o iei pe aratura.

Concluzia: cititi Borsul Monden al lui Marius!

Simulator de salariu

In ultimele 2 zile am participat la un training unde am invatat si mai multe decat stiam despre excel. Acum pot sa ma laud ca am diploma acreditata de Microsoft pentru utilizarea Excelului.

 Mi-a placut programul ala, si acum imi place si mai mult. Pur si simplu imi place sa lucrez cu functii de genul =IF(AND(M2>4;M2<11);10;IF(AND(M2>10;M2<16);15;IF(AND(M2>15;M2<21);20;IF(AND(M2>20;M2<26);25;IF(M2>25;25;5)))))/100″ E un program fain, util, pe care eu il recomand. Haideti sa va dau un exemplu de lucruri pe care le-am facut eu in excel.

Un simulator de salariu care calculeaza din salariul brut in salariul net : il puteti downloada de aici: http://freestorage.ro/ml03eicb9sy2

Tot in excel am facut chiar un organizator financiar lunar, pe care eu il completez si care practic m-a scos din foame de cand sunt in Bucuresti.  Ala am sa-l pun la dispozitie in viitorul apropiat pe Haser, proiectul la care am inceput sa lucrez.  Deocamdata bucurati-va de acest simulator de salariu.

 

PS: trebuie sa aveti instalat Microsoft Excel pentru a putea utiliza acest fisier.

PS2: completati campurile: brut; extra-time, spor fidelitate (vechime), spor sistematic, daca este cazul; sindicat (daca este cazul), si numar de bonuri de masa (daca este cazul) – puteti completa si la avans, pentru a vedea cat veti primi la lichidare.

Enjoy it!

Cine-i victima??

Nu mai dati ma cu pumnul in monitoare cand va merge rau calculatorul! saracul de el e doar o victima!

video recomandat de Bogdan, zis IT, mai nou, zis VANgiaina
sursa: youtube

Valea la scoala!

A venit toamna. Frunzele ruginii cad agale pe pamantul moale acoperit de iarba ofilita. Inca de la primele ore se aud freamate si se simte agitatie. De ce oare?  A inceput scoala! Copiii fericiti pornesc cu crizantemele si crinii in mana, spre scoala mult dorita. De-abia au asteptat momentul asta. Merg in locul unde pot invata atat de multe lucruri noi si utile. Fiecare va povesti atat colegilor ca si profesorilor ce-au facut in aceasta lunga si frumoasa vacanta. Se vede fericirea in zambetul fiecarui copil.

Partea de sus e special creata pentru miile de copii care vor avea de facut o compunere cu titlul ” Inceperea scolii” .  Acu, sa fim femei serioase, ca sa-l parafrazez pe Robert, care incepe si el scoala azi.

Fiecare “15 septembrie” (care anul asta a cazut pe 14) are un entuziasm specific. Chiar daca n-am fost un mare iubitor al scolii, ma bucuram pentru prima zi de scoala. Atat! Pentru prima. Ma intalneam cu colegii cu care n-am tinut legatura in vacanta, apoi intrebarea care rasuna in clasa: “Care-mi da si mie o tema la mate??” La intrebarea ce-ati facut in vacanta – se raspundea in cor parca “am scris jumate din tema la mate. (mi-a ocupat 80 de pagini), am citit 12 din cele 30 de carti pe care ni le-a dat profa de romana, si in timpul ramas (adica noptile), am dormit.” Normal ca lucrul asta il facusera pe bune numai vreo 2-3 din clasa, dar trebuia sa ironizam situatia, nu? Pentru ca, la ce bun mai avem vacanta daca nu avem teme pentru vacanta, nu?  Eu oricum am preferat un 2 pentru o tema nefacuta, si o vacanta lejera, decat sa stau stresat 3 luni de zile. Nu scriu asta pentru a ma lua de sistemul nostru educational, ci doar pentru a da dovada de intelegere fata de copiii care nu-s chiar cei mai fericiti pentru a doua zi de scoala.  Prima zi, e simpla.

Copii,  succes, sa invatati bine, sa ascultati de profesori, sa va faceti temele (acasa, nu in pauze), si sa luati note bune ( nu ca v-ar ajuta vreodata la ceva notele alea). Hai, succes Leo si Ovidiu, Robert, Alina, Sebi, si voi restul care incepeti scoala!

Prieteni

Ati incercat vreodata sa va imaginati o viata fara prieteni? Un loc unde toti sunt egoisti, egocentrici, unde fiecare urmareste sa profite de pe urma celuilalt?  Am auzit de multe ori sintagmele alea devenite cliseu “nu exista prieteni adevarati” , “in oameni nu poti avea incredere” , “fiecare isi cauta interesele lui” , si tot felul de propozitii de genul asta; pentru ca fiecare are impresia ca poate fi un om foarte bun… nu… de fapt, orice om are impresia ca este o persoana perfecta, demna de inteles, demna de interesul celor din jur, care nu poate dezamagi, sau daca o face este indreptatit sa o faca, spre diferenta de toti ceilalti care sunt niste lepre si niste lipitori. Asa o fi? (definind increderea, definind prietenii adevarati, definind interesele alea selfiste ajung tot timpul la concluzia ca sunt niste termeni generali, folositi de oameni generalisti.) 

Eu cred ca exista prieteni adevarati, care nu doar ca se incadreaza in prezentarile alea din ppt, spamurile zilnice unde arata 2 poze cu 3 flori si scrie ca un prieten adevarat stie cati purici are cainele prietenului sau, si un prieten adevarat tot timpul imprumuta unghera, fara sa ceara bani.   Cand eram mic, tot timpul priveam cu jind la filmele astea americane, gen American Pie, sau filmele astea unde baietii aveau gasca lor, si se distrau, si nimeni nu lasa amanet pe nimeni, si normal, am zis si eu ca fiecare copil – in America e raiul, in Romania e in cel mai bun caz, un rai ceva mai lights. . Am crescut, si mi-am facut multi prieteni.  Pe de o parte mergeam toata ziua la Ovidiu la serviciu unde mai veneau Vasile, Vanyusha, Riciu, Gabi, Dani, unde bagam o carte, sau vorbeam pana la 4 dimineata, nici eu nu stiu ce, cu care jucam rugby de ne rupeam oasele pe la Voronet,  pe de alta parte, ma intalneam cu Ovidiu L cu care pierdeam zile intregi, ieseam in parc si ne culcam in foisor ) , si nu uit nici de Xtension,  cand ne dadeam cu ceolofanul pe partie, cate 20 o data,  de Marius  si tico lui, care nici nu stiu daca mai are trompeta de la atata clanxonat.  Nu, nu uit de Robert, de Marius, de Andrei, de Betu cu care ma prinde dimineata de fiecare data cand mai trec pe acasa.

Nu vorbesc aici de cunostiinte, sa fie foarte clar. Vorbesc de oameni adevarati in care am incredere, pe care-i cunosc,  care ma cunosc pe mine, care si-au lasat foarte mult amprenta in viata mea. Nu oameni de duzina, cu care ma salut pe strada si atat.  Puteti sa-i intrebati si pe aia care n-au sa lase comentarii pe aici.

Si ei nu-s toti.   Ionut, Paula, si Dani. Cu ei merg la Iasi. De fiecare data! ) Nu stiu ce sa zic despre ei, decat ca, atunci cand cineva rosteste cuvantul “prieten” , la ei mi se duce mintea prima data. Prieteni, da  Azi e ziua lui Dani si mi-e ciuda, ca azi ar trebui sa mananc tort!  Pff, si inca ce tort! Face Dani un tort.. prajitura de la ikea e minciuna. (Sa vedeti ce mancare buna face Paula! si ce suc bun cumpara Ionut!) ) Dani, sa fii sanatoasa si fericita! si cand mancati din tortul ala, ganditi-va nu la copiii flamanzi  din Africa , ci la aia pofticiosi din Bucuresti! La multi ani Dani ;;)

PS: as pune poze cu toti, dar de unde atata spatiu .. pun poza cu Dani

Mult respect!

M-am trezit cu greutati pe pleoape, cred ca de la raceala care ma incearca, cu ochii atat de infundati in orbite incat ma simt ca as privi de undeva din spatele meu. Stiti, ieri am inaugurat Haser blog, blog specializat in resurse umane, care sa fie de ajutor celor care vor sa se angajeze, sau angajatilor din prezent.
Azi am vrut sa scriu ceva despre respect, despre o domnisoara. Ieri, in metrou, dau sa ies, vine o tanti ceva mai rotunda si mai mare decat mine, se tranteste in mine. In timp ce intorcea capul dupa mine, spune incet, “ma scuzati”, si dupa ce ma vede, imi zice pe un ton de om nervos “uita-te ba pe unde mergi!” .
Cred ca-i o mentalitate generala asta. Tanti, din cauza ta, si a oamenilor ca tine se duce Romania de rapa, pentru ca suntem invatati sa dam locul in autobuz babelor si mosilor care mai au o portie de fasole si se duc, si dam cu piciorul in tineri, tineri care traiesc cu mentalitatea voastra, ca ei nu trebuie respectati. Si in momentul in care ajunge unul de-asta in Parlament, normal ca spune, dam 3 milioane de euro sa face un parc fain, unde sa poata plimba pensionarii cainii, si dam 2000 de euro sa renovam o scoala. Nu platim salariile profesorilor pentru ca ne permitem sa intrerupem invatamantul 2 saptamani, insa nu ne permitem sa nu mai dam bilete gratuite la autobuz pensionarilor. Nu tinerii trebuie respectati, ca ei sunt in forma, rezista si asa.

Imi cer scuze tanti de la metrou ca n-am 80 de ani sa pot accepta scuzele, si imi cer scuze pentru ca am 21 de ani si te-ai trantit in mine. Iarta-ma ca ai vrut sa ma bagi inapoi in metrou, si eu n-am acceptat.

Zile noi, proiecte noi – 2 -

Ieri, am urmarit 2 sesiuni din Wordcamp, si pentru ca sunt dispus inca sa invat multe lucruri de la oamenii din topul blogosferei, m-am lasat convins ca blogurile de nisa (cele specializate pe un anumit profil) reprezinta cumva viitorul blogosferei. Eu oricum, lucram la un blog ca acesta, si mai am un proiect caruia am sa-i dau drumul foarte curand. 

Concluzia este ca, voi pune ceva mai mult accent pe celelalte 2 proiecte, Haser, si celalalt, pe care prefer sa nu-l public deocamdata.  Mult de munca, si inca mai caut colaboratori pentru Haser.

Good day!

Pasi Catre Viata & 60 Biserici de Lemn

Sub sloganul „Tine povestile copilariei departe de spital”,  proiectul ”Pasi Către Viată” este la a treia sa manifestare din seria de evenimente caritabile desfăsurate pe parcursul vara-toamna 2009 în Bucuresti. Proiectul, are ca scop strângerea de fonduri pentru sectia de oncologie pediatrică a Spitalului Clinic Marie Curie si se compune dintr-o serie de evenimente cultural-urbane. 

Pe data de 18,19,20.09.2009 in fata Teatrului De Comedie Bucuresti, pe strada Sfantu Dumitru       (in centrul vechi al capitalei), trecatorii vor avea posibilitatea sa participe la :

 

• instalatie arhitecturala de urbanism(replica pentru toata inghesuiala teraselor din centrul vechi), HOT SPOT’S
• expozitie si prezentarea proiectului “60 Biserici de Lemn” – Interventie de urgenta
• 7 spectacole de teatru de strada(Ideo Ideis, Teatru de Papusi pentru copii, Fa-te ca ploua, Amintiri din copilarie – Trupa Deko, Street Performance, Teatru audio pentru copii
• Graficherie – o demonstratie de imprimare a gravuri,
• Concert de Jazz
• Proiectii de filme vechi sub numele “UNIVERSUL CINEMATOGRAFIC”
• Atelier de lucru, demonstratie “live” de Hand-Made&Goodies

 

Va invitam la limonada, suc de mere cu scortisoara, prajituri de casa, gris/ orez cu lapte si jucarii pentru copii, urmand ca fondurile stranse in urma acestei actiuni sa fie virate sectiei de oncologie pediatrica de la Spitalul Marie Currie in totalitate.

Proiectul este sprijinit LA FANTANA, GREY, B-24-FUN, ART BULEVARD, CLUBUL UNESCO ADOLESCENTII, Biblioteca Metopolitana, PORT.RO, PHILIPS ROMANIA, CIVIKA.RO, Fundatia TOUCHED ROMANIA.

Misiunea acestui proiect este de a strânge o parte din suma ramasa pana la plafonul de 20.000 de euro propus, suma necesară achizitionării si dotării sectei de oncologie pediatrică cu o cameră post-operatorie sterilă, cu aer filtrat, cameră de o necesitate maximă care va scădea riscurile unei noi infectii la copiii abia iesiti din operatie.

  Detalii despre proiect pot fi găsite pe www.pasicatreviata.ro

Cantece de demult

Daca ar fi sa pui in ordinea valorii toate obiectele care le ai, pe care l-ai pune primul?

Ne-am invatat sa gandim cu portofelele, si deja cand pun intrebarea asta incep calculele.  Numarul 1: telefonul meu smecher – lumea ma suna, sun eu pe altii, stau pe twitter de pe telefon, fac poze, ma joc pe el cand sunt in calatorii, plus ca unul ca asta costa vreo 500 de euro..  stai stai stai… 500 de euro nu-i numarul 1!   laptopul – am dat 1000 de euro pe el, si imi este absolut necesar. Pe langa valoarea lui, ma ajuta sa mai castig si altii bani pe langa. Ziua lucrez pe el, seara bag un film, e foarte important.  Stai, am zis 1000 de euro? Ce vorbesc eu aici? Masina mea costa vreo 8000 de euro. Ce ma fac fara masina? Daca n-ar fi ea, nici pana la bancomat n-as ajunge sa-mi scot banii de pe card. N-as ajunge la serviciu, acasa, as fi ca un om paralizat, si pana la urma, decat paralizat cu bani, mai bine sanatos fara bani. 

Da, asta inseamna sa gandesti cu portofelul.  Pentru mine cel mai valoros obiect nu-l telefonul, nici laptopul, nici metroul (ca masina n-am).  Astea creaza stres, agitatie, nervi.  Si stii la cine apelez sa ma calmez? La Takamine-ul meu. Chitara mea. Cant, si uit. Uit de scoala, uit de serviciu, uit de nervi, de suparari, de probleme, uit de tot… Parca atunci cand incep sa cant se creaza o lume noua in jurul meu. Imi inchid ochii, si pe langa chitara parca incep sa aud cum bat si tobele undeva langa mine, aud bassul, aud un solo de vioara, aud acompaniamentul pianului…toate puse pe o scena fara spectatori..  N-am cum sa nu le aud… Si cant.. cateodata pana adorm…sau, uit..  te caut pierdut – click si play

(poza preluata de pe brucepaine.co.nz)

Family Day la IMGB

Oficial e gata. IMGB Gladiators League s-a incheiat. Astazi, in cadrul “Family day”  s-a jucat finala, dintre TO+CND si Otelarie.

Dupa un meci strans, cu faze la ambele porti, singurii care au reusit sa inscrie au fost cei de la TO+CND.  Otelaria a lovit bara de vreo 4 ori, dar n-au reusit sa inscrie,si scorul final a fost 1-0 in favoarea TO+CND.    Asa ca, cei de la TO+CND au fost cei care s-au bucurat de cupa IMGB Gladiators League. Pe langa trofeul echipei, fiecare jucator a primit cate o medalie. Cei din echipa Otelariei au primit cate un telefon, drept premiu pentru performanta lor.       Felicitari TO+CND pentru victorie. Felicitari si Otelariei pentru ca au ajuns pana in finala.

Dupa finala, s-a mai jucat un meci intre Romania si Coreea, tricolorii reusind sa se impuna cu scorul de 1-0.  Finala mica nu s-a mai jucat.

Pe langa cele 2 meciuri am avut si o reprezentatie de street dance, iar la urma, o tombola. La tombola s-au castigat mp3 playere, prajitoare de paine, sandwich makere, dvd-playere, un cuptor cu microunde,  un TV LCD, si nu in ultimul rand, un laptop Lenovo.

Multumim conducerii Doosan IMGB pentru aceasta sarbatoare, pentru premiile oferite, pentru mici si pentru bere, pentru atmosfera. Suntem recunoscatori.

Sa scrii, ca eu citesc!

Eram mic. Foarte mic, si invatam. Citeam pe astia mai mari. Ma uitam la Zoso si ziceam, ce-i mare smecherie? Ma uitam la Arhi si ziceam la fel.. ce-i asa tare?  Ma uitam la blogul meu, si ziceam.. ee, parca mai merge.  Ei bine, vremea a mai trecut, si am inceput sa vad si culori, si pe cat de antipatici imi erau bloggerii din top, pe atat de mult ii apreciez acum. 

Nu m-a angajat sa fiu nimeni avocatul nimanui, si nici nu scriu asta ca sa atrag atentia cuiva, insa, pur si simplu, printre cititorii mei, care nu sunt bloggeri, au aparut des intrebarile astea: ” De ce sa scoti bani din blog? “, ” Se scot bani si de aici? ” , sau remarci de genul ” Daca-i vorba de-asa imi fac si eu blog “. Si stiu persoane care si-au facut blog, unde povesteau ce-au facut toata ziua,  o data la 3 saptamani. Si imediat a venit intrebarea: ” Ionut, mi-am facut blog, zi-mi si mie cum fac bani?  Vreau sa-mi pun si eu niste reclame” .  Intrebarea mea normala: ” Cati vizitatori ai pe zi?” – “Vreo 50 cand scriu. Cand nu scriu nimic, nu prea intra lumea. “     Nu stiu daca mai are rost sa spun care a fost raspunsul meu.  Da, oamenii aia care au zis “daca-i vorba de-asa, imi fac si eu blog” , aceiasi care au blog de 3 luni de zile si care scriu aceleasi tampenii in fiecare saptamana, ca is putini aia care scriu zilnic.  

Citeam si eu ca tot bloggerul interviul lui Arhi in care spunea cati bani castiga din blog.  Am citit, si in loc de invidie si ura, m-am bucurat. Da, m-am bucurat pentru ca unui om ii este apreciat efortul , bine apreciat zic, pentru ca de ceva vreme scriu cam zilnic (exceptand duminicile), si stiu cum e sa pierzi o ora la un articol. Arhi scrie 2-3 articole. Normal ca dupa interviul ala au aparut reactii de tot felul si s-au gasit oameni sa comenteze. Arhi le-a replicat, si ei tot au comentat.  Oameni, care vad totul din tribune si au impresia ca-s bazati. Normal ca sunt si eu un mic blogger, si ma enerveaza cand vad ca unii se iau de bloggeri pe care-i apreciez fara sa fi scris vreodata vreun articol pe undeva.   Si pana la urma, nu poti doar sa scrii, trebuie sa mai si lasi lucrurile sa se intample, ca sa ai ce scrie.   In articolul asta vreau sa-i apreciez pe cei care scriu si pe care ii citesc in fiecare zi.  Asa ca, multumesc Arhi si Zoso ca scrieti cel mai des. Multumesc Andrei Pavel, Marius Bardan, Budha, Cristi Voiculescu, Alina Ilioi, Florin Puscas si Gabi Macovei.  Pe langa zecile de carcotasi, sunt si cititori care va respecta si va apreciaza.

Mare proiect… mare

Hai ca anul asta aproape a trecut, dar la anul schimbam foaia.  Anul asta am tinut lipit de birou un calendar mare. Aproape pe fiecare zi e scrisa cate o notita, cate o programare, cate o sedinta, cate o intalnire, cate un examen, sau orice… ceva de facut. La anul imi schimb calendarul, ca asta e deprimant.  Nu-mi mai scriu activitatile mele solicitante pe calendar, ci le scriu pe alea relaxante. Vreau sa-mi fac un calendar unde sa scriu – 12 iunie – plec la munte, 16 iunie mananc creveti, 24 iunie dorm pana la 12, 16 decembrie sar coarda.  Pana la sfarsitul anului, vreau sa-mi scriu 50 de lucruri care vreau sa le fac in 2010, si la anul sa le trec in calendar.  Nu vreau sa simt ca trece viata pe langa mine fara sa fac nimic interesant, si nu vreau sa-mi amintesc de anii astia de studentie ca anii in care munceam, invatam si dormeam. Anul asta am notat in calendar zilele in care m-a durut capul, la anul, colorez fluturasi roz pe calendar.  E vremea sa facem ceva nou.     Cand e gata lista cu cele 50 de lucruri, am s-o public :p 

Imi planific ca in 2010 sa ma conving ca fericirea e gratis.   Mare proiect.. mare..

PS:  oare sunt singurul care am sa fac lucrul asta?

Politica isi legalizeaza neamu’

Iar, aceiasi poveste.. Vin alegerile, si cu 2 luni inainte incepem reforma. Ultima moda, legalizarea prostitutiei si a drogurilor. 

 Pentru legalizarea prostitutiei, principalele 2 argumente sunt controlarea bolilor cu transmitere sexuala, si faptul ca prostitutia e legala in tari ca Germania, Olanda, Elvetia, etc.  Base al nostru uita ca tarile astea civilizate unde e legala prostitutia au si un sistem medical bine pus la punct unde nu se dau adeverinte medicale pentru o cafea, si unde politia nu primeste spaga de la proxeneti pentru a face “mici exceptii”.  Eu nu sunt entuziasmat. De-abia n-astept sa vad cum, in loc sa vand ciorapi rromanii aia de la Unirii vor vinde pilule, si la terasa, in loc de cersetorii obisnuiti vor veni diferite “domnisoare” cu tot felul de propuneri “legale”. Nu vreau sa vad cum in loc de comunele magazine cu haine sau bijuterii se vor face sex-rooms.  Destul ca-i plin centrul de sex-shopuri.   Sa nu mai zic de faptul ca, la fel de neentuziasmat as fi de faptul ca atunci cand voi avea copii, si-i voi trimite la magazin dupa paine, vor trebui sa se obisnuiasca cu tot felul de peisaje lipsite de orice decenta si bun simt. ( da, stiu, aici imi veti spune ca oricum fetele din ziua de azi se imbraca indecent, si nu se va schimba nimic.. Totusi, damele alea de companie au ceva haine in minus cand fac faleza).  Nu-i problema, asa ne civilizam. Voi merge pe strada, si voi vedea 2 barbati ca se saruta, si va trebui sa ma abtin, sa nu iau ce am la indemana si sa arunc dupa ei, sa nu-i pot bate. Va trebui sa merg pe strada ziua in amiaza mare si sa vad vitrine cu exponate umane, si femei care si-au uitat hainele acasa. Probabil ca in loc de servetele parfumate, ambulantii din tramvai vor vinde prezervative; pentru ca asta inseamna sa fim civilizati.

De droguri nu-mi dau cu parerea pentru ca se pune in discutie legalizarea drogurilor usoare, nu cele gen heroina.  Insa, normal, si pana la heroina, se merge in pasi mici. Legalizam intai canabis si marijuana.

Asa facem noi… copiem rahaturi din occident, si pentru lucrurile bune de acolo, nu avem fonduri… insa, eu sunt mic.. Ce stiu eu ce interese au ei? 

 (poza preluata de pe http://www.globaleye.org.uk ) 

Dragi parinti..

Mergeam pe alee, si trec pe langa un parc. Parinti cu copii. La un moment dat, un copilas o ia la fuga prin parca. Mama lui, sau cine era, striga dupa el “Unde fugi ba? Vino incoace animalule!”. Avea vreo 4 ani copilasul. Normal, copilul s-a gandit ca mama lui vorbeste cu vreun caine ceva, si continua sa fuga. La un moment dat cade, se loveste si incepe sa planga.  Mama lui se ridica de pe banca, se duce la el, ii trage 2 palme, si tipa la el “ti-am zis sa nu mai alergi?”, dupa care il injura de mama pe copilul lovit si batut.  

Stau si ma gandesc in ce mediu creste un copil ca asta, care , dupa ce se loveste, se uita speriat la mama lui care vine nervos spre el sa-l bata. Ce filosofie de viata adopta copilul asta? Ce intelege el din filmele alea unde parintii isi cer scuze pentru ca nu au folosit “te rog” cand cer un pahar cu apa? Ce invata copilul ala de la parintele lui? Si.. cand va avea copii, cum se va purta cu ai lui ?

Ma doare freza

Ma uit in ochii lui, se uita in ai mei… da din umeri, si imi zice.. “nu stiu ionut.. n-am idee, tu stii mai bine” – ala e momentul in care imi pare rau ca i-am zis.  Desi sunt ceva mai introvertit, daca ma doare capul nu spun mai nimanui, cand spun, de foarte multe ori raman dezamagit de raspunsul primit.  

Nu vreau sa dau prima lectie de consiliere, pentru ca atunci v-ati crede toti mari consilieri si mari psihologi dupa ce cititi articolul.  

Daca iti spun ca ma doare gatul, si imi zici ca pe tine te doare mai tare, in mod clar n-am sa-ti mai spun niciodata.  Daca iti spun ca ma dor unghiile si imi zici, “bine, hai sa-ti zic ce-a facut vecina mea ieri”, in mod clar n-am sa-ti mai spun niciodata de unghiile mele. Cand iti spun ca ma dor adidasii, si imi zici “.. nasol.. imi pare rau.. nu stiu ce ar trebui sa faci..tu stii mai bine”  am sa-ti mai spun maxim o data, si daca imi raspunzi cu acelasi “nu stiu”, atunci n-am sa-ti mai zic niciodata de adidasii mei. Daca toata ziua imi spui ce urata e viata, si tot timpul cauti afectiune si intelegere la mine, n-am sa-ti spun niciodata cand ma doare freza.  Daca iti spun ca mi s-a indoit caietul, si tie iti pasa, si imi gasesti o solutie buna, si ma ajuti, dar a doua zi stie jumatate de oras, in mod sigur n-am sa-ti mai spun a doua oara nimic de nici un fel de caiet stramb.

Concluzia, nu mi te plange in fiecare zi, si nu o fa pe victima non-stop ca nu-mi arati decat cat esti de varza, si ca nu pot avea incredere in judecata ta, si cand iti spun ca ma doare freza – nu-mi zi ca nu stii ce sa fac, nu-mi spune despre freza ta si mai defecta, nu schimba subiectul ca si cum nu dai 2 lei pe mine si  nu spune la tot orasul despre freza mea, ca strici tot.

Portret

De mult imi doream un portret ca asta    Multumesc Ioana

Investitii in 03 koy

Trebuie sa caut o scuza sa introduc poza cu masina lui Bogdan.  Vorbim de Bucuresti, si de vorba lui Marian “muncim ca sa  stam in Bucuresti”. Respect, si apreciez din ce in ce mai mult tinerii care investesc.  Sa renunti la tigari, la bauta din fiecare vineri ca sa reusesti sa-ti cumperi o masina, sa pui niste bani deoparte pentru un avans la o casuta, sau orice alt fel de investitie, mi se pare o dovada de maturitate. Asa ca, Bogdan, felicitari pentru masinuta. Ne bucuram ca ti-ai luat-o, mai ales eu si Mirciulica, clientii tai zilnici de la plecare.

 

PS: oare de ce ti-au dat numerele astea? )

Fanilor mei

Chiar daca Alina ma va ucide cu pietre si va zice ca sunt un mare copiator, intrucat si ea a scris un articol de genul asta recent, ma vad nevoit s-o fac pentru bunul mers al acestui blog.    

Deja, am un colectiv constant care imi citeste blogul zilnic, oameni care apreciaza ce scriu,  oameni care isi expun parerea direct cu privire la ceea ce scriu. Apreciez oamenii care mi-au zis si pana acum “articolul asta e varza”, “articolul asta e tare”, opinii care justificate, ma ajuta sa scriu mai bine. De-asta las deschisa sectiunea de comentarii, si dau approve la aproape orice comentariu. Nu aprob comentariile necenzurate, nejustificate, sau spamurile. Singura regula pentru a aproba un comentariu e bunul simt. Daca acesta consider eu ca lipseste, clar, nu aprob comentariul. Lucrul asta se intampla peste tot in blogosfera, nu-s eu mai cu mot.  Bineinteles ca intra tot felul de oameni pe aici care-si lasa tot felul de pareri. Nedumerirea mea e alta. De vreo 3 saptamani am un cititor fidel. Eu apreciz omul ala pentru ambitia pe care o are. In fiecare zi imi da clickul pe blog, nu stiu daca citeste sau nu ceea ce scriu, insa e clar ca imi da votul lui pentru articole.  E parerea lui, nu ma iau de el, insa mie mi se pare o persoana cam dubioasa… asa ca…

Draga cititorule, multumesc pentru voturile tale zilnice, pentru vizitele de aici din fiecare zi, insa marea mea nedumerire e.. daca scriu asa de varza, de ce intri zilnic aici? Zi de zi, imi votezi fiecare articol cu o stea.  Lasa-mi o parere justificata si zi-mi ce nu-i bun? Daca o faci din dusmanie, din ciuda, invidie, sau stiu eu ce altceva de genul asta, nu arata decat lipsa de maturitate. Nu-ti cer identitatea, ca sunt sigur ca n-ai s-o afisezi, ci ori justifica-ti opinia, ori daca nu, da-i drumul de aici, ca iti pierzi vremea.  Nu-s platit la numarul de stele primite, pozitia in clasamentul general nu-i afectata de steluta ta. Numarul de cititori nu-are treaba cu steluta ta..  Singurul afectat si frustrat esti tu, ca nu gasesti o solutie mai buna sa ma enervezi.. Grow up!

Anul 2

Maine incep anul 2 la facultati. Nu pot decat sa ma gandesc la ce repede trece timpul, si mi-e groaza de momentul ala cand voi termina anul 4 si va trebui sa iau decizia aia grea.. Bun, am terminat facultatea.. acum ce fac?

Inca mai povestesc cu prietenii de prostiile din liceu, si parca ma trezesc din povestile astea si sunt tot mai departe de ele.   Trebuie sa le dau continuitate.. Am nevoie sa creez povesti noi.

Amenda + bataie!

Care-i statia de metrou pe care o urasc cel mai mult?? Clar Unirii! Nu din cauza ca-i statia cea mai mare si mai aglomerata, ci din cauza ca oameni sunt atat de idioti incat dau vina pe Metrorex ca se fac blocaje in pasaj.  Totul bine si frumos, stau frumos la coada, si astept sa ajung la scarile rulante. Acolo mi se ridica tensiunea, si simt ca incep sa fac crize. Un bou care se grabeste, iese fugind din metrou, se tranteste in toata lumea si ajunge primul in pasaj. Acolo merge cu pasi repezi spre scarile rulante ca sa nu-l intreaca nimeni.  In spatele lui 500 de oameni. Ajunge grabit la scari, si ce face? Se pune pe partea stanga, si asteapta. Normal, baietasul din spatele lui, se pune in dreapta. Apoi in spatele lor se pun cate 2 pe o treapta, sau cate unul si o sacosa.   Cand ii vad ma enervez. Dar nu niste nervi de-aia usori; niste nervi de-aia de imi vine sa arunc cu scarile dupa ei.  Cateodata, cand mai am chef de scandal, urc pe langa ei, printre ei, si astept sa vad daca reactioneaza violent. Normal ca, bucurestenii sunt exact cum mi-am imaginat, gura mare, pumnul mic (nu ma refer doar la bucuresteni nativi, ci la locuitorii de prin zona), si nu se ia nimeni de mine daca imi vede ochii rosii.  In cel mai rau caz imi arunca o privire care cere o lamaie indesata in gat.

Solutia mea? Cate un gigant de la Scorseze care sa astepte la capatul scarilor rulante, si pe care il prinde ca stationeaza pe partea gresita, sa aplice cate un baston pe cocoasa.  Imi placea la maxim poza aia cu “interzis aruncatul gunoiului! amenda+bataie!” 

Concluzia, cand mai treceti pe la Unirii, sau pe orice scara rulanta din lumea asta,  respectati si voi singura lor regula: STATIONATI PE DREAPTA, CIRCULATI PE STANGA! Exista pe lumea asta unii oameni care nu-si propun sa intarzie la serviciu, si care au altele mai bune de facut decat sa stea jumatate de ora la coada la scara rulanta.

si asta-i doar partea cu scarile rulante..

PS: articolul asta l-am scris in avans, pentru ca in urmatoarele zile urmeaza sa traversez iar tunelul, si sunt sigur ca ma voi enerva iar.. Mai bine nu m-as enerva..

sursa poza : mediafax.ro